Pitește-mi sufletul
între filele jurnalului
cu poeme de amor.
Atinge-l în fiece zi
cu gîndul.
Nu lăsa să dispară
licărul de lumină
ce foșnește ca șoapte.
Într-o zi când
vremea amintirilor veni-va,
cu un surâs și-o lacrimă
se va strecura dintr-o dată
prefăcut în cîntec,
Sufletul meu plin
de dorința
unei infinite îmbrățișări.