Sinergia dintre maximizare şi inflație produce maximul care dacă e aplicat haosului, îi dă apogeu, şi omul devastat de acesta îşi deformează percepțiile, senzorialul, reperele şi perspectivele, îşi transformă obiectivitatea în subiectivitate, concordia în discordie, cunoscutul în hazard, fecunditatea în nimicnicii, luminozitățile în întunecimi şi ordinea în dezordine.

Omul grandios, impunător şi măreț valorifică efectele maximizării care îi induce exponențialul şi îl conectează la întregime, ansamblu şi totalitate, pe când omul modelat de insignifiant este supus efectelor minimizării ce îl racordează la detaliile disparate ce dau zgrunțurozitate dimensiunilor, perspectivelor şi viziunilor.

Sinergia dintre evoluție şi trend imprimă ascendentul pe o viață versatilă, maleabilă şi flexibilă, care s-a descotorosit de stagnare, vetust, rigid şi grosier care întăresc tiparele existențiale, securizează aria de confort şi devin elementele matricei ființiale a omului-exoteric având similitudini cu omul-de-suprafață, fiind influențați de non-trend, descendent şi retrograd cu aspecte non-optimale şi de care se prinde involuția.

Sinergia dintre involuție şi non-trend imprimă descendentul pe o viață grobiană, găunoasă, uniformă şi aplatizată, care s-a deconectat de la evoluție, trend, ascendent şi asimptotă, şi cu ea înaintează în tandem omul-involutiv ale cărui slăbiciuni şi neputințe sunt augmentate de sinergia dintre involuție şi non-trend.