poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 27 .



Jocul suprem și nava „Poseidon”
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristan ]

2025-08-17  |     | 




România plutește. Nu înainte, nu înapoi, ci undeva la vale, pe un fluviu care nu mai cântă balade ci fluieră a pericol. Sub puntea acestei nave cu nume peren zace o încărcătură instabilă: deficit fiscal, promisiuni gonflate, vise amanetate. Asemenea navei „Poseidon” din filmul Explozia, și România de astăzi poartă în burtă o substanță care poate distruge totul: inconștiența fostei conducerii care a amanetat totul victoriei electorale iluzorii.
Pe punte, echipajul își bea cafeaua amară a alegerilor. Unii se ceartă pe cursul de guvernare, alții dansează pe muzica sondajelor. În timp ce în sala motoarelor — economia reală — bolborosește metalic, populată de mecanici obosiți: antreprenori, lucrători, fermieri care trag de manete și visează la o destinație clară.
Și totuși, fumul se ridică.
În film, Salamandră (Gheorghe Dinică) a părăsit masa nunții pentru a salva orașul. Astăzi, există și în România eroi care nu fug: profesori care țin aprinsă flacăra gândirii, medici care repară suflete pe salarii modeste, antreprenori care ridică de la zero hale goale. Sunt „Salamandrele” noastre, fără replici memorabile, dar cu fapte care sting focul de zi cu zi.
Dar ce ne facem cu Ticu Corbea, prim-secretarul autoritar și grijuliu din film, reîntrupat în lideri actuali care jonglează între alertă și ambiție? Cu vocea calmă a profesorului Luca, pe care azi o auzim doar în editoriale ignorate și rapoarte tehnocrate? Ori cu Tilică, lăutarul care râde amar la fiecare promisiune neonorată?
România nu arde. Încă. Dar fumul e dens și greu. Cetățenii simt cum temperatura crește, dar li se spune că e doar o „reformă termică”. Politicienii aleargă cu găleți de discursuri goale în loc să repare țevile prin care se scurge încrederea.
Și totuși, avem o șansă. Dacă „echipajul” revine la cârmă nu pentru voturi, ci pentru oameni. Dacă pasagerii nu mai sunt doar spectatori, ci timonieri ai propriului destin. Dacă învățăm că e mai ușor să stingem un foc împreună, decât să căutăm vinovați printre scrumul rămas.
Poate că România e „Poseidonul” care nu vrea să explodeze. Dar pentru asta, trebuie să recunoaștem incendiul — și să coborâm toți în sala mașinilor.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!