*primordial

uneori obişnuiesc să privesc cerul
de parcă aş fi un fel de oglindă concavă / sau
retina unui fluture ascuns în respiraţia unui daimon
obsedat de femeia cu o mie de braţe.

ÅŸi totuÅŸi / peste noapte
nu se întâmplă nimic (i)real.

doar scheletul planetei pulsează
ca un fitil sub pielea Pacificului
iar nisipul…

nisipul ia forma unui colţ de insectar
răstignit geometric peste umbre și case.

*EKG

la ţărm / mările repetă numele morţilor
lovind siluetele crabilor cioplite de timp
purtate înapoi pe Champs Élysées
acoperind indiscret / deÅŸertul
oceanul / bulevardul / retina / cenuÅŸa.

priveÅŸte-le mersul lichid.

urcă
coboară
se înclină
se ridică
apoi se retrag –
simetrie a rănilor care nu se închid
cicatrici sonice ce vor vibra
la următorul reflux matinal
ce ia forma nisipului.

*auster

deşertul îşi mângâie umbrele
suspendat de dorinţele noastre.
fiecare vertebră uitată
devine un far pentru păsări de noapte.

păsările
mele
plutitoare.

păsările
mele
absolut
meteorice / torenţiale.

păsările
mele
mai
mult
decât
viscerale...

insoldabile.

*inocent

din solul accidental
al acestei clepsidre cu miros de arhanghel
curg doar cuvintele mele.

cuvinte de sare / cuvinte
repetând etern scenariul postum
ÅŸi conturul sonor al viselor noastre.

nu-i răspuns.

doar respirația perseidelor
şi simetria rănilor care nu se închid –
lagune ascunse în noapte.

*punctul zero

oraÅŸul s-a stins peste neoane ÅŸi case.
pe dosul pleoapelor mele un ceas orbital pulsează lucid.
fiecare secundă taie vederea în fâşii.

scaunul gol / mecanismul uşor înclinat
al podului suspendat
şi acest fragment de epidermă a lunii
desenându-mi pe mâna o hartă.

când clipesc / oamenii devin realităţi imposibile –
o gheară întoarsă spre mine
strălucirea contiguă a unei fotografii
interzise pe Marte.

*selfie - reboot

la capătul străzii
un hacker vinde iluzii pe Dark Web.

acceptă numai criptomonede
bătute / la mint
din vise ÅŸi cuvinte
încă nescrise.

uneori
și
o
mie
de
brațe.