Se pare că la seria mea de personale cu jurnale din mai multe săptămâni lipsesc unele fragmente la ultimele zile, și unele zile le adaug acum începând cu 19.05.25, deși poate vă plictisesc – nu știu sigur dacă au fost scoase de vreun editor de pe site ori poate le-am omis eu, după care voi mai adăuga alte 4 postări cu zilele ce au urmat, până ieri.

19.05.25
Azi-noapte, de fapt de dimineață, probabil după trezirea mamei, m-au trezit de vreo 4-5 ori, amețită și cu sete foarte puternică - în restul nopții și noaptea trecută nu am avut sete. Cineva spunea în mintea mea că diabetul nu e așa și că trebuie să mă omoare. M-am trezit pe la 11 jumătate și iar m-au împroșcat cu idei grețoase, care de fapt au mai fost, de multe ori. Tot ei spun că sunt împroșcată fiindcă f_terea de dimineață e foarte importantă, pentru ca ei să mă ”acopere”, ca să nu înțeleagă proștii adevărul (?) (deși eu tac și nu vorbesc în gând). A intrat o femeie cu ideea că mă urăște, rostită urât. Alta că nu poate încă să mă distrugă. Altul iar că ”așa se procedează cu toate nebunele” și de fapt eu nu am fost nebună. Etc. Dimineața/la prânz ei lovesc așa fiindcă sunt mahmură de somn și de tortura din timpul somnului și deci ei pot lovi mai ușor; după un timp toți tac din gură. Unul zicea aseară că niciun intelectual de marcă din țară nu a citit blogul meu fiindcă proștii nu au pasat ceea ce am scris celor mai deștepți, ca să nu înțeleagă aceia nimic și că așa-zis nebunele sunt aruncate ca sacrificiu proștilor care oricum nu înțeleg nimic intelectual și le omoară că așa vor ei și mint cu toții. Alții spuneau invers, că intelectualii toți m-au aruncat sau m-au dat pe mâna proștilor și nu mă vor și ei cred că așa trebuia și era util pentru ei să mă omoare. Ei toți sunt liberi și eu sunt sclavă din copilărie. Au fost în istorie, se zice, sclavi profesori și alți intelectuali. Eu nu cunosc alte persoane ca mine și nici nu există, în mod sigur. Oricum, ceea ce am scris merita citit, chiar dacă am fost mereu lovită. Câteodată ei spun aberații că vor să mor și că trebuie să mă omoare fiindcă sunt șchioapă și ei nu vor să accepte că un om așa inteligent e șchiop, și vor să mor ca să nu reiasă că ei au făcut rău unui om așa nevinovat și bun și deștept și normal - mereu această idee urâtă de mușamalizare, de 20 de ani. De astăzi voi încerca din nou să scap de ei prin tăcere și regim alimentar etc. Nici nu voi mai scrie ce mi se face rău. Ei zic că familia mă omoară, nu restul societății, așa cum spunea mama când eram copil. ??? Nu contează, poate că va fi bine.

Oamenii cred că sunt altceva decât sunt, așa spun ei mereu. Posibil, dar nu am ce face în acest sens, adică să schimb ceva. Azi, după alegerile prezidențiale, voi scrie din nou ceva despre politică. Despre candidați. De multe ori ei au spus că m-au folosit drept obiect politic, un nume doar, nu un om, despre care proștii cred că este altceva decât este. A fost iar teatru politic de alegere între doi bărbați. Știu că politica este un teatru pe o scenă, ca multe alte activități sociale și mai ales o poveste în care cred proștii, fapt pentru care nu am urmărit și nu am avut opinii politice, fiindcă eram cu adevărat persecutată și de familie și de restul lumii, deci de ce să adaug gaz pe foc? A fost mereu evident că nu am gândit nimic politic și nu am avut legătură cu politica, dar, chiar și așa, ei tot au insinuat că o parte din oamenii proști cred că se întâmplă politic ceva rău din cauza mea. Actorii politici sunt plasați în societate în așa fel și li se dau asemenea roluri, încât proștii mai ales și într-un oarecare sens intelectualii, chiar cred anumite sensuri, idei politice și astfel se creează un fel de sintagme și tagme politice, un fel de organizare sistemică a rațiunii oamenilor, din susul și până în josul ierarhiei sociale. Diverse alte aspecte ale societății funcționează și prin integrarea în diverse mecanisme, subsisteme și etichete politice. Era evident că eram izolată de mică, fără să fiu nebună, era evident din copilărie că urma să fiu o persoană apolitică, care recunoaște că politica este, cel puțin momentan, necesară, și care poate doar să privească teoretic, filozofic, această mișunare politică a lumii.

De data asta - în trecut nu am urmărit - alegerile au fost câștigate de domnul Nicușor Daniel Dan, în urma luptei cu contracandidatul său, George-Nicolae Simion. Pe Facebook, unde toți m-au respins, ca întotdeauna, diverși indivizi au postat idei de adeziune a lor și susținere a celui care a câștigat alegerile. Unii au intrat mai adineaori peste mine cu ideea că eu sunt singura intelectuală din România, că ceilalți ”intelectuali” reprezintă alte puteri politice străine și că celelalte puteri politice mă persecută și mă omoară, inclusiv românii, pentru ca România să aibă bani mai mulți, pentru ca România să fie integrată în Uniunea Europeană, pentru că străinii le oferă bani să mă omoare, pentru că proștii cred că eu sunt nebună, deși am fost un om foarte inteligent și nu am reprezentat nicio putere politică, și nici România sau Moldova de peste Prut. Ideea lor este mereu aceasta - că, prin minciunile despre mine, poporul român a devenit vasalul și sclavul altor popoare, că lovindu-mă pe mine s-au lovit pe ei înșiși și alte țări au profitat de acest măcel etc. Sau că mă omoară fiindcă sunt supușii altora - care, aceia, au și ei interesul să mă omoare, fiindcă au mințit și ei despre mine.(?) Am fost un om măcelărit mult prea monstruos de mică, spun ei, și complet fără vină și perfect normal, deci ei toți mă omoară și mai monstruos decât tot ce a fost și cred că așa trebuie, fiindcă unii au legat idei politice de mine și acele minciuni li se par importante. Totuși e adevărat că este un fel de deznaționalizare aparentă în România, despre care nu voi scrie, dar nu știu sigur ce fel de conștiință națională aveau mai demult românii. Poate tot la fel, poate că e doar un teatru politic, cum e toată politica, dar unii chiar cred diverse lucruri, cum am explicat și se plasează în diverse constelații de idei, de bani, dar și de diverse aspecte materiale. Poate că a fost un fel de brain-drain (americanism), cum se spunea odinioară, ceea ce a dus la mai puțină atenție pentru limba română și unele tradiții, căci nu toți cei plecați la studii s-au întors în țară, precum acest actual președinte. Ori poate că unele lucruri mai puțin românești sunt făcute dinadins ca să se creeze un fel de populism, ori poate nici asta nu e adevărat și nu contează, fiind vorba de competiție intelectuală normală și dreaptă, cu excepția cazului meu poate și altor câteva eventual, de persecuție clară din copilărie. Una din multele idei pe care le-au aruncat unii asupra mea e că Uniunea Europeană înseamnă Germania și toți germanii vor să mor – dar poate nu e așa, poate e doar o minciună politică fără substrat real pentru proști, care să îi facă să viseze, să le polarizeze ideile. Eu nu am avut nicio legătură cu ideile politice, nici despre UE, nici despre germani sau altceva.

Iată cam cum au fost candidații polarizați: Cel care a pierdut, anume George-Nicolae Simion, a câștigat cam în toate județele Moldovei și Munteniei, cu excepția Iașului, și au existat județe în care a fost aproape paritate. Celălalt, noul președinte, anume Nicușor Daniel Dan, a câștigat în Transilvania sau Ardeal, cum preferați, cu procent mare de tot în județele cu minoritate maghiară și pe un culoar pe Valea Prahovei (52%, deci tot aproape egali), pe unde mergeam mereu la bunici, continuat cu Bucureștiul și Ilfovul. În primul tur al alegerilor, cel care a câștigat a fost cu mult în urma celui care în final a câștigat și care era, de fapt, primarul Bucureștiului. El este cu un an mai în vârstă ca mine, în timp ce acela care a pierdut avea numai 38 de ani. Cel care a câștigat e considerat, din câte spune mama, progresist și globalist și reformator și pro-european, iar celuilalt i s-au pus în cârcă naționalismul (considerat extrem, adică populism), conservatorismul (parcă așa spuneau, nu știu sigur) și suveranismul (cuvânt ce nu există în dicționarul online), orientarea spre unirea cu Moldova și unitatea națională, chipurile pro-Rusia (sau asta doar candidatul Călin Georgescu, care a fost susținut de acest George, dar care a fost dat deoparte cu acuzații în tribunale). Acest George Simion susține Moldova suverană, deci nu supusă Rusiei, care să se întoarcă la România (nu prea înțeleg, dar știu că încă de după al doilea război mondial, deci de 80 de ani, toți au ceva cu Rusia, ca și cum Rusia e dușmanul, și, de-a lungul vieții mele, de peste 50 de ani, a fost la fel, deși se spune că România avea politică pro-rusească; poate această idee a mea nu place, unii au zis că proștii au fost mințiți că aș fi ceva rusesc, dar eu nu am spus decât adevărul nevinovat, căci Rusia nu a fost niciodată favorita României, în cursul vieții mele cel puțin și se pare că și înainte, și pare să fi fost și ea tot un fel de țap ispășitor, cum am fost și eu toată viața). Acesta, adică Simion, mai este numit de mama și de alții probabil, nu am mai căutat tot pe internet, conservator și suveranist. E totul un fel de povestioară simplă, destul de logică, pentru proști - întreaga poveste politică așa-zis. Poate că au mințit că el chipurile mă reprezenta pe mine, sau se apropia de anumite idei mai drepte, cam așa cum sunt și am fost eu ca persoană, dar cei de peste mintea mea au ideea că oamenii buni vor să mor fiindcă cred că eu aș fi nebună sau că am greșit ceva, iar cei răi vor să mor fiindcă ei au greșit și vor să ascundă adevărul și ei cred că oamenii buni sunt de fapt incapabili sau nebuni, ceea ce nu e adevărat. În acest fel ei pot insinua că acel candidat nu avea nicio șansă de la început din cauză că semăna cu mine, și unii chiar au insinuat în trecut că în felul acesta s-au folosit de mine politicienii, adică să fiu, indiferent de orice, țap ispășitor. Sau fiindcă unii cred că acești candidați, cum este Simion, eventual legați de partidul AUR (Asociația pentru Unitatea Românilor), ar duce la declin economic și pe multe planuri, fiindcă banii, adică puterea, aparțin puterilor străine. Nu știu nici eu absolut nimic clar, nu văd decât umbra aceleiași povești din evul mediu românesc până în secolul 19, cu boieri și domni schimbați des, cu ajutorul și în folosul puterilor străine, cu datorii bănești, chiar și cu tăierea la grămadă a celor care îi finanțau sau cu ideea că principele este dorit numai dacă e din străinătate. Poate nici nu a fost exact așa. Eu abia acum am citit povestea politică la modă, și am înțeles că unii continuă (poate nu îi crede nimeni) să mă identifice (ca un simbol!) cu România suverană, sau să creadă că ei și-au vândut țara, sau că au fost cotropiți, sau că trebuie să mă omoare ca să sprijine nu știu ce minciuni politice (există și un ziar România liberă și exista și înainte de revoluția din 89, pe care unii o numesc lovitură de stat, dar asta nu are importanță prea mare și niciun om normal nu ar omorî un nevinovat, cum sunt eu, numai pentru nu știu ce cuvânt greșit folosit, și eu nici măcar nu știu care e diferența dintre cele două concepte - revoluție și lovitură de stat - și nici ce se crede acum și cred că nici ei, marea majoritate, nu ar ști diferența dacă ar fi întrebați.) În același timp e clar că sunt lovită de toată lumea, ca întotdeauna, că sunt complet izolată dar imediat ce am contact, rar, cu alți indivizi, sunt lovită și că eventual unii vor să mor, ca să mă transforme în sfântă sau jertfă în lupta pentru ”suveranism” - și astfel să aibă ideație de acest gen dacă ceilalți iau puterea, și în felul acesta împușcă doi iepuri deodată și scapă toți de mine și eu devin martir oficial în alt memorial al durerii. Am fost într-adevăr un om perfect, nu am greșit nimic, dar nu am fost sfântă, fiind un om foarte inteligent, și tot de aceea nu am avut niciun rol politic și nu trebuie să fiu omorâtă!

Cel care a câștigat este un individ nonconformist aparent, adică matematician genial, care are o iubită de acum 20 de ani, care devine prima doamnă a țării, după cum e scris online, deși nu e căsătorită cu el și are cel puțin un copil, o fată, cu el. O fată cu numele ciudat, rar, Aheea, amintind de războiul troian. Nu se înțelege clar de pe Wikipedia dacă și al doilea copil al lui, un băiat, este fiul aceleiași doamne. (Ulterior se pare că s-au căsătorit, așa cum prevedeam.) Acest individ a studiat vreo 6 ani în Franța și mi s-a părut că l-am auzit vorbind cu R gutural, prelungit ca francezii (nu mai țin minte acum sigur, eu nu mă uit la tv, dar se aude de la mama). El a fondat în România Școala Normală Superioară București, considerată școală de elită în științele fundamentale, probabil plecând de la modelul francez, și ea are legătură cu ”profesori si cercetători de elită din Romania si din afară”. Exact acestea sunt cuvintele din curriculum vitae parlamentar al acestui președinte - fiindcă încă de când eram copil se utiliza această sintagmă, ”afară”, despre românii emigrați, sau fugiți, sau diaspora, cum se numesc acum. Din câte am înțeles, unii indivizi încă mai cred că afară sau înăuntru se referă la mine, la creierul meu ”foarte inteligent”, ținut dinadins izolat între nebuni și proști, timp de zeci de ani. Totodată, anterior fondării acestei școli de elită, tot conform acestui CV public, domnul Nicușor Dan a fost Președinte fondator al Asociației Tinerii pentru Acțiune Civică, iar în anii 2000 si 2002, Asociația a organizat Forumurile Tinerilor Romani cu Studii in Străinătate, cu o prezență de 400, respectiv 200 persoane. Deci un fel de cluburi ale persoanelor de elită, adică privilegiați, aceia care au studiat în străinătate. Iar eu mă plângeam că mi s-a luat dreptul la studii superioare la vreo Universitate din țară! Poate că meritam măcar o activitate socială la vreun cenaclu poetic sau orice altceva, cât de mărunt. Aceste CV-uri nu sunt publicate pe internet exact așa cum am scris eu mai sus, ci fără să se ia în considerare diacriticele românești. Unii au intrat peste mine cu ideea că românii sunt considerați cetățeni de rang secund (?! eu nu cred) și că nu s-a schimbat nimic de la acele Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae de la sfârșitul secolului 18, suplicații scrise ale românilor, cum am făcut și eu din 2013. Eu sunt mai degrabă de părere că această povestioară politică este ceva urât și chiar o porcărie și cred că putem fi români cu toții, chiar și intelectualii, și că nu sunt eu singura, că e o mizerie această poveste ce mi-au pus-o în cârcă. Poate că totuși fără disensiuni nu se poate, dar nu există niciun motiv să se folosească unii de minciuni despre mine sau să îmi facă răul. Sună ceva mai bine, din acest punct de vedere, Alianța pentru Unirea Românilor, partidul celui care a pierdut, dar nu am de unde ști ce idei au sau cine îi finanțează. Acest George este prezentat drept rebel recalcitrant, activist, luptător de ”extremă dreaptă” - dar poate nu este. E prezentat drept om mai prost decât celălalt și de aceea, chipurile, intelectualii sunt împotriva lui. Se spune despre el că a insultat în public de un senator că este neocomunist și apărător al lui Iliescu și securiștilor.(Unii au zis că securitatea m-a persecutat și pe mine și să securitatea e un fel de grup de apărători ai puterilor străine laolaltă și toți au colaborat cu ei; eu nu știu adevărul, poate e tot poveste). Sau că el a scris pe ziduri în tinerețe Basarabia e România, ceea ce am observat și eu pe ziduri, mi-aduc aminte asta. Asta mi s-a întâmplat și mie, normal, să cred că așa este, când eram tânără și mama Irinei, și ea istoric, ca și tatăl ei, a fost atunci la Chișinău (ele două aveau același accent franțuzesc). Istoria scrisă de Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române, se termină cu idei pozitive legate de Moldova de peste Prut. Istoria e altceva, nu este politică, susțin eu. Iar intelectualii cu adevărat de elită pot fi de acord în toate privințele, chiar dacă proștii se bat și se luptă pe scena de jos, a politicii, cu intrigile ei murdare și chiar caraghioase.

De pildă acest George Simion chipurile i-ar fi spus Dianei Șoșoacă (Diana o cheamă și pe soția vărului meu din SUA; el a sunat-o sau mama pe el iarăși ieri, ca să discute politică, iar peste o oră) că o agresează sexual, și a numit-o scroafă (nu știu dacă e adevărul) ca răspuns la faptul că acea femeie a rupt ca protest nu știu ce pancartă a lui Simion. Acea Șoșoacă e prietena chiriașei mele, care e soția șoferului ambasadei Iordaniei la noi, fiindcă o parte din teatrul din jurul meu de când eram mică e că numai străinii mă acceptă și îmi dau bani să pot trăi, ca să creadă proștii că eu sunt legată de străini, și chipurile de aceea mă persecută pe față mai ales românii autentici. Doamna Șoșoacă nu știu dacă s-a născut cu acest nume, dar numele se potrivește cu comportamentul ei public violent, fiindcă e ceva Chaud-Chaud (adică înseamnă cald-cald în franceză) și mi-am reamintit asta căci tocmai citesc Muntele vrăjit (eu nu sunt așa ceva, adică munte vrăjit, deși o anumită rudă prin alianță a menționat că este cartea sa preferată, atunci când am întrebat-o și cred că voia să spună că tata este sau eu - adică Moldoveanu, cel mai înalt munte, deci o idee germană, Berghof din această carte; eu m-am dezvrăjit singură, m-am dez-amăgit singură, înțelegând lumea singură, acea rudă m-a șocat atunci fiindcă îi spunea mamei să mă lase să citesc că atunci e singurul meu timp de citit și că în viitor nu voi mai avea, ca și cum mi se pregătea ceva rău și oricum Thomas Mann este maestru în literatura despre moarte, acesta e stilul său și la fel e și Moarte la Veneția și Casa Buddenbrook, pe care mi-o recomanda călduros o colegă de liceu, Adelina Cireșaru) și doamna Chauchat, asiatică, dar de fapt rusoaică, se numește de fapt ”pisoi cald” în franceză. (Se știe că rușii ”de elită”, apropo de școala ctitorită de noul președinte, erau odinioară, de exemplu și în Război și pace de Tolstoi, franțuziți.)

Ei spun din nou că eu am spus tot adevărul și numai adevărul, dar, deși eu nu pot crede aceasta, poporul român nu poate crede adevărul despre mine și în schimb crede numai minciuni și de aceea sunt izolată complet și omorâtă.???
Cred că vă dați seama că niciodată nu am disprețuit pe nimeni, dimpotrivă, prin urmare îmi cer scuze dacă am deranjat pe cineva spunând că d-na Șoșoacă ar fi violentă, din ceea ce apare la televizor (odată am văzut și eu o scenă) și din ceea ce vorbește presa, pe care oricum o citesc doar rar - oricum, ca toți oamenii inteligenți și singuri, am aproape convingerea că joacă teatru ca și ceilalți oameni din ”audiovizual” sau din politică, ea nu e așa cum vrea să pară - așa violentă, trivială etc. Mie nu îmi place deloc nici circul politic și nici teatrul pe care numai oamenii răi și proști îl cred. Nu am avut niciodată nicio legătură cu politica, poate că unora li s-a părut așa fiindcă am fost lovită și scuipată mult timp de oameni simpli, necunoscuți, pe străzi, deși nu am greșit nimic - poate chiar au fost mințiți, cum spun unii, sau poate că unii au mințit că eram legată de politică, fiindcă politica pentru proști este extrem de vulgară și josnică față de ceea ce am fost eu ca simțire și gândire și eu am fost numai adevărul și nu aș fi jucat teatru politic nici pentru bani - dar, repet, nu am nimic cu politica și poate că trebuie să fie și așa ceva, cum am explicat și azi - și poate că uneori există și politică ceva mai onestă. Poate că nu sunt toți ”oți”, cum spunea Marin Preda în Moromeții, ceea ce apare și în film. Oricum eu nu mă pricep, am explicat, și nu mă atrag științele politice și poate că e mai bine pentru oameni în general și pentru români că a ieșit acest nou președinte la alegeri.

Iar au început să mă toace în gând cu ideea că mi se pregătește moartea. Voi publica acest text aiurit și într-o dungă pe agonia, oricum eu am fost tratată drept bufon cam toată viața și voi publica și jurnalul meu din 16 martie până ieri, 18 mai 2025, acela în 2-3 postări. Nu deranjez politic pe nimeni, am fost mereu centristă direct pe zero sau origine și obiectivă și se vede clar că nu mint deloc și nu fac politică, că deși am fost săracă și izolată și considerată nebună, totuși nu am mușcat nicio ”momeală” politică niciodată. Ei zic că toți oamenii vor să mor fiindcă politicienii au mințit despre mine - eu nu cred, nu știu nimic precis, doar am spus adevărul fără să fi știut așa ceva și cred că e foarte rău și greșit să omori un om perfect bun și nevinovat și deștept și oricum normal ca gândire și afecte în numele unor minciuni.

Deci, pentru a fi clar de tot, eu nu am și nu am avut idei politice niciodată, ca și acum. Am scris și am publicat pe aceste site această microanaliză a politicii actuale doar superficial, numai cu scopul de a protesta împotriva acuzațiilor unor nebuni peste mintea mea și faptului că toți par să fie de acord să fiu omorâtă ca simbol al unei povestioare politice cu care eu nu am nicio legătură, deși sunt om, nu marionetă. Folosită adică în acest sens. E greșit, am fost mereu un om perfect nevinovat și fără legătură cu politica și totodată foarte inteligentă, chiar dacă am fost ținută cu forța izolată. Am observat că această zi din jurnal, adică 19.05.25, lipsea de pe agonia.ro și am adăugat-o azi, laolaltă cu zilele ce urmează, și lipsea puțin și din ele. Azi am văzut că pe radio agonia se discuta ceva despre revoluția din 89 - ceea ce nu mă deranjează, nu mă deranjează ideile politice ale nimănui, am scris totul aici în eventualitatea că cineva poate fi interesat de om în sine, de adevărul curat, de ceea ce e drept și poate că sunt și unii care pun cultura și umanitatea mai presus de politică.

21.05.25
Ora 7 jumătate. De la ora 5 sunt încontinuu torturată cerebral monstruos de tot și încă nu mi-a trecut. Azi e miercuri și luni mama a început o altă serie de 10 ședințe de fizioterapie, cum a făcut din când în când, în timp ce eu sunt torturată monstruos. Cred că așa a fost și în dățile trecute când ea a făcut fizioterapie (am scris probabil pe blog în trecut), eu am fost masacrată oribil. Tortura a început azi, cam după ce a venit Alexandru, prietenul vecinei Mădălina, iar mama a venit la scurt timp după aceea și au continuat să lovească feroce. Au intrat tot felul de tâmpiți și corupți, unul cu o voce cam ca a vărului meu, care mi-a spus că probabil știu că el nu va recunoaște adevărul niciodată. Cu toate că știu de ce sunt ei în stare, azi m-a șocat tonul vocii lui, ura din vocea lui - probabil că are un puternic complex psihologic de vinovăție/nevinovăție și este prost și poate chiar nebun, fanatic. Și mă crede așa proastă - de fapt ei mă tratează drept proastă fiindcă ei sunt proști și normal că au relații cu oameni proști, nu cu cei ca mine - încât crede că mă înveninează cu ura lui sau că mă irită că îmi amintește că el nu va recunoaște niciodată adevărul. E logic că nu va recunoaște, genul acesta de proști sunt plini de venin și eventual și misogini și disprețuiesc cultura și binele moral, cum au spus și alții. Pentru ei contează forța brută și fără cap și minciuna etc. Nu au milă, nu au sentimente normale, omoară ca porcii sau ca șefii de armată în război și eu nu am avut nicio legătură cu armata sau cu politica. Omul acesta e nebun și prost, dar nu știu cine este, nu știu dacă e vărul meu sau unul din vecini. Acest gen de oameni nu au conștiință, dar sunt roși de vina pe care o au și se aruncă asupra celor nevinovați. Vor doar să omoare, sunt doar niște mașini. E logic că el sau alții nu vor recunoaște nimic adevărat despre mine, dar nu înțeleg de ce chipurile crede el sau cred alții că viața mea depinde de recunoașterea/nerecunoașterea din partea lui, de ce să fiu eu considerată nebună sau să fiu omorâtă, deși nu am fost nebună deloc și nu am greșit nimic? Viața unui om nu trebuie să depindă niciodată de minciuna unor ticăloși. Mai ales că este foarte clar că nu am fost nebună și am fost tratată ca sclavă întreaga viață, din copilărie, torturată, închisă ca la închisoare și izolată de mică. Sclavie clară - toți cei care vor lovesc foarte puternic în mine, oricine vrea poate să mă închidă la spitalul de nebuni și să mă tortureze, cuvântul sau voința mea în acest sens nu contează, deși am avut mult dovezi că tot ce am povestit era adevărul și puteam explica clar că nu sunt nebună și dovedi că medicii și psihiatrii mint despre mine, căci am fost un om foarte inteligent, deci clar sclavie. Am fost binele desăvârșit, nu am avut nicio greșeală și tot binele sunt acum - este și crimă monstruoasă. Iar au început cu ideea că trebuie să mă omoare fiindcă trupul meu e bolnav, nu psihicul - nici asta nu e așa, au lovit continuu și totul ar fi fost bine, dar nu m-au lăsat niciodată să îmi revin. Nu am dăunat nimănui, ei mint și nu trebuiau să mă masacreze 84 încoace niciodată și nici înainte. De multe ori mama sau alții m-au masacrat imediat după venirea ei acasă. Eu am fost mereu așa cum sunt acum și am fost perfecțiunea, mama e ceva extrem, extrem de rău și nebună.
Nu știu de ce, îmi curge sânge din gingii. Ei spun că e tot otravă și că tot de aceea am fața palid-cenușie și cearcăne întunecate și pielea mai cenușie în jurul gurii. De multe, multe ori au spus că mama e cel mai monstruos tiran din istorie și că eu sunt cel mai bun și nevinovat om din lume și totodată foarte inteligentă și normală, dar toți oamenii cred invers, adică răul despre mine, fiindcă sunt conduși de ticăloși care mint despre mine de o viață și culmea, spun ei, ca întotdeauna oamenii vor să mor eu (??) și să trăiască brutele. Nu există acest ”întotdeauna” – eu nu m-am reincarnat, nu am avut alte vieți.

Ei intră iar cu violență - trebuie să te omorâm idioato, ca să nu înțeleagă proștii adevărul! (???) Tu ai fost mereu la fel și toți ăia care înțelegeau adevărul luau hotărârea să te lovească, ca să mori și să mușamalizăm totul.? Au intrat iar cu cuvântul german zuruck, cum au făcut de nenumărate ori. Apoi iar cu wish me luck De-acum înainte voi îndura tortura fără să mă plâng - poate mă vor omorî, dar, dacă veți citi încă o dată blogul meu, veți crede poate și dvs. că am avut dreptate să scriu adevărul tot și nu a fost ceva rău, nu era prea târziu, de fapt nici acum nu este și se putea întâmpla invers, puteam reuși și nevinovăția și binele și intelectul meu normal ar fi fost apreciate și aș fi fost poate și lăsată puțin să creez ceva literar sau filozofic parțial. Da, putea fi invers, ei sunt ceva foarte rău și mereu cred că numai răul e superior și trebuie să fie deasupra și că oamenii sunt foarte răi și nimeni nu crede binele. Nu am reușit, asta e - mai scriu doar acele lucruri dacă voi mai putea, cine știe, poate iese ceva bun, dar, din păcate, fiind groaznic torturată, nu prea mai pot gândi sau ține totul puternic în memorie - ceea ce aveam nevoie pentru a scrie ceva despre cultură, asta e, voi scrie ce voi putea și poate iese ceva și oricum voi fi binele în continuare.

Ei spun că eu sunt numai și numai adevărul, dar oamenilor li s-a băgat în cap ideea că eu le-am umplut capul cu căcat - și de aceea mă urăsc și mă resping, alții zic că poporul nu vrea ca ei să recunoască adevărul despre mine și vrea neapărat să fiu omorâtă. Ei spun răul, dar, în ciuda a ceea ce aruncă ei asupra mea, eu sunt și pot scrie numai binele și frumosul - m-au izolat, dar am rămas la fel, numai binele și adevărata fericire și bucurie. Ei zic că pentru ei nu contează decât că li s-au dat nu știu câte milioane de dolari/euro ca să mă omoare - nu știu dacă e adevărat, mai am de scris doar puțin despre cultură (și inclusiv despre Vizita bătrânei doamne). Am să ies de pe internet complet vreo câteva săptămâni, nu mai intru nici pentru jocurile de cuvinte - după un timp voi reveni dacă voi putea scrie ce am promis, dar s-ar putea să nu mai fiu eu - adică dacă mor sau înnebunesc. Azi m-au lovit cam tare, nu mă mai plâng în viitor.

22.05.25
M-au masacrat înfiorător aseară cerebral, și după masa și pe la 11 noaptea, mai multe ore. Au intrat imediat ce m-am trezit, pe la ora 1 ziua, una din monștri, cu ideea că ”trebuie lovită indiferent ce spune”, așa cum a zis adesea că trebuie să fiu lovită indiferent de orice, dar e greșit - nu trebuia să fiu lovită deloc, darmite indiferent de orice. În felul acesta incită la ură și agresiune. Adeseori au lovit foarte violent chiar dacă scriam doar ceva frumos și inteligent, fără legătură cu ei sau cu martiriul meu. Apoi a mai zis ceva, dar m-a lovit ca să uit și nu am cum reproduce. Oricum e inutil. Altul a spus ”noi nu vrem să fim cățeii tăi” - deci mă crede proastă sau nebună și dvs. posibil la fel. E inutil, fiindcă, cum s-a întâmplat de multe ori sau mulți ani, deși nu spun nimic sau nu scriu nimic (azi doar aceste rândulețe), ei tot vor lovi - și probabil că vor minți în continuare că trebuie să fiu complet izolată și omorâtă. Am spus de foarte multe ori binele și frumosul și lucruri foarte inteligente și oricum în rest numai adevărul și am avut dreptate de la începutul acestui blog în 2013 și ei tot au lovit, chiar dacă discursul meu în scris era doar filozofic, nimic altceva. Au insinuat iar și azi că am delir de grandoare - deci iarăși minciună și calomnie și insultă. E logic că sunt minciuni numai pentru proști, căci orice om inteligent își poate da seama că ei mint grosolan, cum au mai spus chiar ei, și că tot ce am scris e normal și frumos și inteligent, inclusiv poeziile mele, sau meditațiile mele filozofice și totodată eram în stare să progresez și să scriu și mai bine. Sunt lucruri abstracte și complexe intelectual - dar absolut normale și logice și frumoase și dovedesc binele, nu răul și e logic că proștii nu au cum să înțeleagă așa ceva, dar am scris și unele lucruri mai mult pentru proști. Există demult ideea că unii oameni sunt persecutați și că e foarte simplu să se mintă că au delir de grandoare, mai ales dacă sunt izolați și încă există ideea că despre creațiile literare sau filozofice ale celor considerați nebuni se spune că sunt delir sau dovadă de delir, chiar dacă sunt evident ceva logic și normal și frumos. Probabil că vor lovi iar și iar la fel, deși nici măcar nu voi mai scrie, darmite să vorbesc ceva - oricum, repet, nu am avut cu cine vorbi niciodată și nu vorbesc singură în gând, fiind om normal.

Una din ideile lor fixe e că aia/ăia au înțeles tot adevărul și eu nu am înțeles nimic și de aceea sunt lovită încontinuu și toți vor să mor.(voce ca a lui Ovidiu Șerban, rudă cu mama, adică banul scump - cher în franceză, căci familia Șerban a avut mulți bani încă dinainte de revoluție; unii au insinuat că i-a deranjat că am spus adevărul despre familia Șerban deși nu cred că erau lucruri compromițătoare și era necesar să scriu în tot contextul despre acel preot decrepit și ușoara molestare sexuală a mea). Este o idee greșită, eu am înțeles aproape totul și am înțeles singură, și am rămas un om bun, deși cei care mă lovesc și mă izolează sunt oameni răi. Alții poate au furat de la mine cunoașterea unor lucruri și totuși vor să mor, deși au fost mai proști decât mine. Ei mizează pe faptul că proștii sunt ațâțați să mă omoare, cu ideea că eu sunt nebună și am puterea (ca în cântecul american I got the power) sau îi conduc pe ei, prin urmare ei vor să mă omoare, fiindcă eu trebuie să fiu dată jos și nu am voie să îi conduc, deși nu am fost niciodată nebună, doar am fost tratată așa mereu și torturată hidos toată viața. Crezând că sunt nebună și proastă, proștii cred că nu pot să îi conduc (politic) și li se pare că nu am înțeles nimic, pentru că pentru ei tot ce e de înțeles, cel puțin legat de viața mea, se leagă de politică, și adesea întreaga lor lume de preocupări se reduce la politică. Li se pare că sunt nebună fiindcă am spus tot adevărul și despre mine și despre natură și societate etc. într-un mod inteligent, care e este inaccesibil și fără legătură cu politica și ei nu înțeleg - e vorba de tipul clasic de om – adică eu - persecutat de proști de mic, spuneau unii. Fiindcă sunt, din punct de vedere intelectual, cu mult deasupra ideilor politice pentru proști sau nebuni, pe care desigur le-am înțeles, dar nu am jucat rolul de proastă sau nebună niciodată, nu am avut niciun interes și niciun rol în politică. Toți par să creadă în mod greșit că, pentru bunul mers al lumii înainte, e nevoie ca oamenii care îi conduc să aibă neapărat idei politice. Li se pare că eu îi conduc fiindcă sunt deșteaptă, dar nu am așa ceva, prin urmare nu e conducere eficientă și chipurile sunt nebună și trebuie să mă omoare. Ei par să nu accepte în lume oamenii inteligenți, decât pe cei legați de politică și, în mod paradoxal, ceilalți sunt masacrați și izolați. În realitate proștii sunt conduși direct sau indirect de toți intelectualii, din diverse profesii, nu neapărat legați de idei politice. Există în societate o rețea de creiere cu multe interconexiuni și subsisteme, și toți oamenii se ajută între ei (să trăiască, să se nască, să moară), nu sunt doar politicienii deasupra, ci și mulți oameni de cultură și alte profesiuni, iar eu eram un punct nodal pe care ei nu au de ce să îl elimine, am fost numai binele și normalitatea mereu, tot ce am scris pe acest blog e adevărul, din copilărie. Au început iar că li s-a întors stomacul pe dos, cum v-am explicat că fac ei mereu legat de acest blog, deși am fost perfecțiunea și nu trebuia să fiu izolată complet și omorâtă. Cu atât mai mult dacă este adevărat, cum au spus ei adesea, că unii au mințit despre mine din cauză că au vrut să creeze păcăleli politice pentru proști. Intelectul meu a fost mai valoros ca minciunile lor politice și sufletul și caracterul de asemenea.

Probabil că numai acesta poate fi motivul că ei cred că trebuie să mă omoare fiindcă e altcineva mai deștept decât mine. Probabil că acel cineva vehiculează idei politice, și eu nu, deci pare mai inteligent decât mine și pare să fi înțeles mai mult, deși acele idei sunt doar fleacuri și eu am fost un om cu adevărat de valoare, dar în formare. Unii spun alte trei aspecte: unu - vor să mori, din alt motiv - fiindcă ai scris adevărul despre anumite evenimente politice și asta i-a deranjat - ce? Habar nu am ce. Ce putea să fie scris altfel sau spus sau știut altfel de ei și eu habar nu aveam? Și de ce să mă omoare? Al doilea motiv, spun ei, e că americanii nu vor să recunoască adevărul, deci toți vor să mori. Ce?? Ce rezolvați omorându-mă? Al treilea motiv, spun ei, e că eu am fost Obiectul (așa spun ei că sunt privită) prin care unii oameni au făcut Revoluția din 89 peste tot în lume, bineînțeles fără ca eu să am habar. Și totuși nu are sens, am fost om bun și nevinovat (dar eram tânără) și tot om sunt și acum și e vorba de propriul meu intelect și spirit, care s-au dezvoltat firesc la maturitate, și sunt ceva foarte inteligent și bun - ce cred ei că obțin prin omorârea mea, chiar dacă odată, demult, eram prea tânără și m-au putut f_te și tortura cu ușurință?

Ieri mi-au dat o durere foarte mare la încheietura mâinii drepte, care persistă de o zi și jumătate și azi puțin la stânga. Mi-au mai făcut așa, doare rău și nu pot face multe treburi și mereu zvâcnește durerea pe nepregătite. Azi la una din aceste dureri unul a zis "da ce, mă crede prost?” Normal că nu am crezut pe nimeni prost, nu aveam pe cine, nu am avut legătură cu nimeni și nu m-am gândit la vecini sau știu eu ce altceva. Însă, din câte am înțeles, sunt unii proști care credeau sau cred că eu am fost ipocrită sau prefăcută și eu am fost mereu sinceră și deschisă și cu gândul curat, deci ideea că îl cred prost nu are niciun sens, e o minciună de fapt. Mereu am fost numai și numai binele.

Altul zice o aberație total absurdă - că anume oamenii mă condamnă la moarte și m-au respins mereu fiindcă au crezut că mi-au plăcut plăcerile sexuale care mi-au fost impuse în anii 89-90. Probabil că ați înțeles din ce am povestit că am fost mai degrabă genul ascetic de persoană și totodată un om foarte cald ca blândețe și iubire și foarte calm. Unul a zis că tocmai de aceea am fost respinsă, fiindcă nu am fost ”futăcioasă” - poate, dar de aici până la atâtea abuzuri și crimă chiar... Iar au început cu ”fertich” în germană. Explic încă o dată: plăcerea sexuală, prin definiție, este plăcere și nu e ceva rușinos sau rău în sine, este ceva reflex lăsat de Dumnezeu, așa cum este și reflexul de extensie a gambei la lovirea cu un ciocănel. Dacă este plăcere, atunci place, nu are cum să nu îți placă, mai ales dacă ești tânăr. Eu nu am avut viață sexuală, dar am fost f_tă de la distanță foarte mult, de la 18 ani. A fost vorba de niște violuri de fapt - aceste lucruri care se petrec doar pe scoarța cerebrală, nu prin intromisiune, sunt un fel de violuri, căci omul nu se poate împotrivi dacă e foarte tânăr, cel puțin. Se spune că bărbații pot simți plăcere chiar dacă doar violează o femeie, chiar dacă ea nu vrea, și că femeile simt plăcerea numai dacă sunt îndrăgostite sau țin la un anumit bărbat. De asemenea se spune că bărbații, și nu femeile, dau de obicei vina pe femeie în diverse chestiuni amoroase și e logic că, de obicei, numai ei sunt de vină. Așa am fost și eu în 89, îndrăgostită și ținând foarte mult la un individ care mă sedusese și având încredere în el și el insistase foarte mult să am încredere în el, în ciuda aparențelor, și să mă îndrăgostesc de el. Întreaga viață am avut doar 2-3 dorințe sexuale, dar nu au fost din vina mea, ci din cauză că eram violată cu foarte multă plăcere. Bineînțeles că eu am crezut mereu că era el și era așa puternic încât a trebuit să îi cedez complet trupul, să nu încerc să mă împotrivesc - și îl iubeam. Foarte rar m-am mișcat în timpul acelor acte sexuale de la distanță, dar când am încercat să mă împotrivesc, orice zbatere fizică și orice împotrivire psihică erau inutile. Putea să îmi amorțească picioarele și să mă trântească în pat, contracțiile uterine erau vizibile etc. Dar eu am continuat să fiu puritatea și un om foarte bun și inteligent, nu avea nimeni vreun motiv să mă omoare. Putea să vină peste mine în somn și să mă trezească în mijlocul unui orgasm, adică nu aveam nici cea mai mică vină, aceste posesii erau ca niște acte reflexe, el (sau alții) stimulau anumite arii de pe creier și mă introduceau pe mine cu forța sau inconștient în plăcere sexuală. Nu am avut pofte și nici plăceri propriu-zise, era doar iubirea și speram că totul va fi normal și voi fi cu el măcar un timp scurt, am explicat de ce. Nu știu dacă nu au fost și alți bărbați, nu am bănuit deloc, dar plăceri efectiv ale mele sau vină a mea nu au ei cum să acuze, fiindcă nu mi s-a întâmplat, nu am fost pofticioasă, deci numai câțiva pot ști așa ceva sau eventual în acele doar câteva minute de gândire sexuală a mea (absolut cert nu a fost mai mult, dar nu am greșit nimic!) toată viața poate au fost mai mulți bărbați peste trupul meu simultan, nu știu nimic. Deci oricum foarte puțini bărbați (câțiva) din mai mulți care eventual au fost cu forța peste trupul meu pot spune drept că eu am avut vreo contribuție sau plăcere, restul mint. Am simțit adesea, cu forța, fără să doresc, fără să gândesc, fără să vorbesc sau să gândesc ceva în cuvinte, fără să mă mișc deloc, orgasme și plutiri extrem de puternice și vii, cu contracții uterine sau vaginale sau fără, extrem de prelungi sau pluriorgasme în toate părțile mai sensibile ale corpului simultan. De asemenea extrem de multă inundare grețoasă în plăcere, dar și multă delicatețe, complexitate și gingășie. Posesii sexuale extrem de puternice multe ore zilnic și nopți întregi, de multe ori. Nu au dreptate că trebuie să fiu omorâtă fiindcă am fost întinată sexual, dar am fost un om foarte inteligent și m-am dezvoltat ulterior intelectual și ca înțelegere a lumii de zeci, de sute de ori mai mult. După aceea, în 1990, bineînțeles că nu mi-a mai plăcut să simt așa ceva, fiindcă au fost foarte multe perversiuni sexuale, uneori simultane, durere și chin rău - dar încă mai credeam în el, deci vă dați seama ce simțeam sufletește. Niciodată nu am crezut că ar fi putut fi alt bărbat. Oricum gândul meu, repet, nu îl putea influența, nu puteam să îl opresc și să mă apăr și nici să îl chem să vină sexual asupra mea - puțina poftă sau gândire în acest sens nu avea niciun efect. De altfel nu știu dacă femeia poate să se f_tă cu un bărbat, sau numai bărbatul se f_te și totodată f-te o femeie sau o fată (așa se pare că este), deci femeia nu are nicio putere sexuală, e doar obiect sexual și bărbatul are un act sexual mecanic, ca și cu o păpușă gonflabilă și el dăruiește dacă și numai dacă vrea, plăcere sexuală femeii, prin consumul creierului ei și poate și al lui, deci femeia este numai parte pasivă și nevinovată (așa spunea și acel meditator, că femeia e parte pasivă în actul sexual). Ori poate era ceva și mai rău - ceva ce eu nu cunosc: poate că anumite cupluri de indivizi făceau sex împreună peste creierul meu ca să îmi facă rău sau din nu știu ce interese politice sau mediatice, fără legătură cu mine. În orice caz, deși am fost și sunt un om aproape ascetic, aș fi acceptat să mă căsătoresc cu un bărbat foarte inteligent și totodată impotent și fără vreun interes sexual (ceea ce poate nu există), care m-ar fi dorit pentru bucuria de a fi iubit cu adevărat și de a iubi, de a ține la cineva, de a fi înțeles și de a înțelege, de a ajuta și a fi ajutat (căci mie îmi plăcea să fac curat și să gătesc și eram capabilă, chiar dacă șchioapă), de a nu fi singur, de a purta discuții pe teme artistice, filozofice etc. Acum e oricum prea târziu și cred că asemenea miracol de bărbat nu există. Când eram tânără nu dădeam doi bani pe frumusețea fizică, dar oamenii sunt invers, eu m-am îngrășat monstruos din cauza otrăvurilor reale și torturii și acum m-au atacat cardiac oribil anul acesta, s-ar putea să nu o mai duc mult și sunt masacrată cu ură de oameni plătiți să mă omoare și care îmi dau torturi cerebrale oribile. De foarte mult timp nu îmi place plăcerea sexuală (chiar din 90), adică resimt, în mod firesc, o neplăcere psihologică dacă sunt f_tă sexual și așa ar fi chiar dacă aș iubi un bărbat și chiar dacă mi s-ar da plăceri mai mari ca odinioară, mai mari ca în 2007, eu tot aș fi scârbită de ele, pentru că mie nu mai îmi place plăcerea, dar acesta nu e motiv să fiu omorâtă și să nu fiu acceptată, fiindcă sunt un om pozitiv, numai binele pe celelalte planuri și îmi plac cuplurile fericite și mă încântă și mă bucură familiile fericite cu copii și copiii jucându-se, așa cum am fost mereu.