Începând cu începutul, înainte de a intra în subiect, ne punem întrebarea :de ce „Insula… Israel” ? De ce poeta consideră această țară ca fiind insulă ? În niciun caz din motive geografice.
Răspunsul îl primim chiar în carte, într-una dintre poezii în care aflăm că Israelul este unica țară a evreilor în care trăiesc opt milioane de evrei ,înconjurată fiind de peste o sută șaizeci milioane de arabi dornici să-l sfâșie. Clarificând această situație putem participa în continuare la dezvăluirile despre adevărurile trăite zi de zi de populația acestei țări ; mai ales în prezentul greu încercat de atâtea evenimente dramatice datorită ,,naziștilor de tip nou „care ne-au implicat „într-un război lung,,provocător de moarte. Dar nu numai atât, ei sunt sprijiniți și de antisemiții clasici, acei care ne pândesc din toate părțile, fără să înțeleagă că într-o zi, „vor fi islamizați” că este rândul lor să fie victimele lăcomiei islamice în cucerirea lumii; atunci însă va fi prea târziu "Și ca urmare a acestui mers al lucrurilor " Într-o zi lumea se va trezi în comuna primitivă,/Spălând rufele la rău,/ Doar să reediteze Holocaustul,/Iar ” Dușmanii de pretutindeni vor libertate pentru terorism,”/ Cu mesajul ipocriziei ei afișează,” „Un antisemitism pe față /”Renăscut din fașă ”
Mesajul artistic al poetei este uluitor de limpede. După ce ne vom relua viețile,
când se va termina acest război cu bine…”Metaforele poetice nu vor mai fi ca acum 100 de ani,/Nu vor mai avea rimă/Ci vor semăna cu o simfonie neterminată „/.
În partea a doua volumul continuă cu amintiri din viața personală cu referiri la anii copilăriei, cu situația politico-economică din acele vremuri în România oglindită în familie și mediul cel mai apropiat. Viața obișnuită a unui cartier ieșean, o familie evreiască de condiție mijlocie, sau poate chiar sărăcie precum în toate casele din perioada postbelică .Într-o proză frumoasă și limpede autoarea ne transmite emoții din anii fericiți ,neumbriți de greutățile materiale care nu afectau bucuriile copilăriei, lupta pentru existență aparținând numai adulților. Cu câtă ușurință autoarea își amintește de locurile din orașul natal: „Precum Curtea copiilor, care se afla / Undeva la /5 Drumuri/aproape de sinagogă și Comunitatea din Iași/ Acolo mama aduna copiii din vecinătate/ prietenii ei și le împărțea cireșe și prăjituri pentru a-i sărbători ziua de naștere. Tot printre blocuri mama creștea câteva găini, necesare hranei familiei. Dar deoarece ,din cauza sărăciei oamenii furau orice era la îndemână, au fost furate înainte de Crăciun și găinile mamei. Și așa se întâmplau multe lucruri pe strada aceea în timp ce copiii se dădeau pe leagăn, observând evenimentele din jur. Toate aveau pentru ei o mare importanță și un farmec care se ține minte o viață întreagă. Dar și cititorul se lasă fermecat de poveștile copilăriei, pe care el însuși le-a trăit cândva în propria viață. Și tot așa continuă să se regăsească în povestea autoarei. Care după ani a imigrat în Israel, unde stabilită în orașul Haifa și-a realizat o viață nouă, frumoasă, o carieră, un cămin fericit cu copii și nepoți. În situația actuală bunica fericită s-a transformat însă într-o bunică mereu îngrijorată pentru viața nepoților, care luptă pentru apărarea țării.
Povestirea ,”Aventurile unei doamne”este o meditare interesantă despre destinul unei femei, este dinamică, tristă și merită lărgită până la o nuvelă cuprinzătoare de mai multe amănunte.
Amintesc și povestirea „India” pentru a sublinia cât de largi sunt posibilitățile creatoare ale autoarei. După un material vast bazat pe actualitatea tensionată, oglindind viața acestei țări sub toate aspectele văzute sub toate unghiurile în modul cel mai realist și sincer, povestirea „India”” ne uimește prin umorul ei, prin multele momente în care cititorul izbucnește în râs, uitând de necazurile din lectura anterioară. Nu pot să închei însă, fără a aminti povestirea care mi-a făcut o deosebită plăcere. intitulată „Amintiri muzicale” pagina începe cu o cronică a concertului compus de Glazunov și interpretat de către violonistul Alexandru Tomescu pe vioara sa marcată Stradivarius, având o rezonanță neexprimabilă în cuvinte,,.Pe acest violonist autoarea l-a mai ascultat cu altă ocazie interpretând Integrala capriciilor lui Paganini, acompaniat de o orchestră la care fiecare muzician era un virtuoz. Încheind pagina, autoarea își exprimă profunda nostalgie după asemenea seri muzicale. Ea personal fiind o foarte talentată violonistă, iubitoare de sunetul fermecat al instrumentului ei .Despre talentul doamnei Marcovici s-au exprimat în tonuri superlative critici literari competenți. Din lipsă de spațiu pot aduce doar câteva citate,concludente.:,,Poeziile dedicate Israelului, Haifei, Ierusalimului, sunt poezii de mare intensitate emoțională și care atestă atașamentul poetei la realitățile pe care le compară cu „ziduri de sprijin” ale talentului poetic. Citat din cronica lui
Liviu Moscovici. Sau, îi scrie Ana Blandiana, poeta prea cunoscută: „Dragă Bianca, Te-am citit cu mare emoție în aceste zile, în care nu sunt în stare să fac nimic, decât să urmăresc imaginile și știrile din Israel și să mă gândesc la voi, prietenii mei de acolo,,.Te îmbrățișez cu drag, Ana Blandiana”. La toate acestea este de prisos să mai adaug eu prea multe. Decât că m-am îmbogățit spiritual după lectura acestei cărți. Inteligentă, tensionată, sinceră.

HEDI SIMON , TEL AVIV