forfotă pe culoar asemenea unui vulcan după erupție
gâlgâind din când în când un doamne-ajută
sala de operație pare o amenințare cu bombă
cred că acum bisturiul taie ficatul bolnav
în timp ce mintea doctorului stă zgribulită în scorbura dintre
creierul mare și creierul mic

sunt aici să-ți transmit că am adus tot ce contează
dragostea sleită de puteri după citirea diagnosticului
furia mută de ce tocmai ție
privirea scuturând sticla pisată de pe ecranele realității
virajele amicilor fără să te privească-n ochi
poate de spaima că ochii sunt buni conducători de traume

am adus cu mine
în lanțuri
câinele credinței/ care
preferă să moară decât să latre
el singur îți va păzi sufletul de invazia trupului
doar să-i dai uneori o firimitură de curaj
sunt aici să-ți spun că te iubesc în viață cum te voi iubi
și în moarte
ți-am adus compot de prune / fă bine și vindecă-te
sunt aici să te iau acasă pe picioarele tale
avem treabă și cămara plină de compoturi