poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 716 .



Sum ergo Deus est
personale [ ]
I

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OctavSemarian ]

2024-10-08  |     | 




Deși, pare incomodă, bârfa morții e la modă,
căci subiectul pare-a fi, întru ordinea de zi.

Nu e oră, nu-i minut, fără un deces trecut,
pentru că e-n legea firii, scrisă-n soarta omenirii:
pe om viața să îl poarte, între naștere și moarte.
Cel puțin deocamdată, până omul se mai saltă.

Disputele ce tot apar, au mai toate ca sumar,
întrebarea cu perdea: ce-o fi dincolo de ea!?

Oare, până-aici ne-a fost!?... Chiar de am ținut și post?
Sau, să fie cum spun unii: și dincolo ne ard cărbunii!

Alții dintre noi mai zic, cum că-ar fi murit un pic
și că ce-au văzut pe sus, e un bine de nespus
pe care l-au părăsit, căci vremea nu le-a sosit,
alungați fiind ei, cu rugi, să revină iar la prunci,
dar de-acum, cât or trăi, cu dor își vor aminti.

Însă-au fost și mulți bruscați; de Ernii chiar alergați!
prinși și fierți întru cazane, căci n-au respectat canoane.
Dar au revenit și ei, pe motiv tot de tulei!
însă-ntorși de-acu viază în oase numai cu groază,
propunându-și, mai apoi, să își schimbe-al vieții croi...

Ăialalți, de nu se-ntorc, mult mai mult cară în port,
așa că, mi-a dat prin cap, să vorbesc c-un apostat,
care, zdruncinat la fire, să pârască-avea pornire.

Am făcut cu el și-un pact: el să spună, sub contract,
iară eu să îmi notez, ca apoi să difuzez,
pentru ca lumea să afle, că problemele sunt grave!
și că-ar trebui din viață! să le căutăm povață,
căci ce-acolo întâlnim, depinde de cum trăim:
gânduri, atitudine; simțire; tot ce-ar fi înfăptuire.

Nimic nou nu-i ca debut, de în trai n-ai conceput,
adică toate-s legate, de n-au fost jos, abordate,
altfel zis, doar rumegăm, ce în viață-ngurgităm.

Și a spus atât de multe! că m-a luat cu rău de frunte,
dar cum i-am promis să scriu, juruind pe-al meu sicriu,
nevoit am fost, pălind, dinții să îi strâng scriind...

Multe, chiar de port perucă, păru' mi-au făcut măciucă,
dar au fost și părți hazlii, făcându-mă a hohoti,
cum și chestii ce uimesc; ce gura ți-o cam lărgesc,
dar și altele, cu stres, ce la rânză nu mi-au mers.

Acuma, cu-ngăduință, rog însă într-o privința:
niciunul n-am fost prea tari, în a fi gureși cobzari.
De poate idei mai sunt, palid spuse-s în cuvânt
și cu-atât mai greu, din mers, puse-au fost ele în vers.

Rog deci treceți cu vederea, în fraze, alinierea,
cum si rimele din text, care-s numai cu pretext...

Iată-mă deci pregătit, să redau ce-a povestit,
în detalii, chiar mărunte! despre cele petrecute
pe căile de el parcurse, ce în moarte sunt impuse,
dar cu-o mică uvertură, despre cel din bătătură
și cum dat i-a fost să moară... Întâmplare cam bizară!

Mă rog, așa i s-a părut; eu am scris ce-am reținut.

Drumul este continuat și în viața ce-a urmat!
și cu relatări aparte, după următoarea moarte,
căci, ce a urmat apoi, dat a fost pe alte căi.
Dacă-ntâi erau prin Rai, Iadu-a fost al doilea plai.

Narațiune-nfrigurată, despre-o lume-ntunecată,
unde sigur n-ai dori, să îți pierzi măcar o zi!
darămite un mileniu, care-i media-n domeniu.

Toate însă, la un loc, se îmbină într-un tot...

Nu e chiar ca-n zi lumină, ci-i un zis care combină,
cântărind cumva-ntre ele, impresii și știri din stele,
dar și de prin sub niveluri, fiecare-ntr-alte feluri.

Toate, pentru-a fi-nțelese, sunt cu rațiunea drese,
multe fiind însă pe dos, de cum ne apar pe jos,
ceea ce ar vrea să spună, că mintea încă-i nebună,
căci prin ea sufletul cere, nu morală! ci plăcere.

Și ca tot ce-am convenit, să nu pară cam scornit
sau prea-n glumă luat să fie, ori ca simplă fantezie,
am adus și argumente, spre sfârșit mai elocvente,
cum că moartea nu există, fiind doar o dovadă tristă
a unor idei nefaste, născute-n minți iconoclaste,
devenite-n chin și jale, spaima lumii materiale...

Iară tu, ce fugi de moarte, află că ce ea împarte,
e mai mult decât o viață, ce pe-aici îți pune-n straiță,
doar că ce... după vei fi, ține de ce-aicea știi,
de ce simți, de cum voiești și de felul cum gândești,
iar ce-o fi ca viață nouă, depinde de amândouă...

Expunerea nu-i chiar poveste! O puteți primi ca veste,
căci privită cum se schimbă, moartea-apare ca o pildă,
când pe față, când pe dos; în glumă sau în serios,
scrisă cu un scop anume, ce chiar ea urmează-a-l spune...

Vă previn, însă loial, că-s probleme spre final.
Partea aceea de-i citită, vă anunț că-i bântuită.

De v-o merge cumva rău, nu sunt eu de vină, zău!
dar pentru că-s scriitor, mă simt oarecum dator,
să vă-anunț, anticipat, că ceva nu e curat!

Și v-o spun cu elocvență! din propria experiență.
Desigur, în cazul meu, pot spune c-am fost releu,
strânsă fiindu-mi legătura, cu ideile și partitura.

Voi, ca simpli cititori, egali... nepărtinitori!
poate veți fi absolviți, de lecturi cu paraziți.

Dar când veți citi de Iad, să vă amintiți un sfat:
Poate n-ar strica, 'nainte, doar în câteva cuvinte!
să-ndreptați, cu sfiiciune, către Domu-o rugăciune...

Ce-a ieșit din conlucrare, e chiar ce mai jos apare,
iar dacă ești ispiti, alocă-ți timpul potrivit,
ca povestea, ce e lungă, spre-nțelegere să-ajungă.

* * *

Fost-am duce-ntr-un regat, om de vază, respectat
de supuși, de cei sărmani; de-al meu rege și dușmani.
Un războinic de temut, pentru-ntreg ținutul scut,
spada-mi fluturând solie, între pace și urgie.

Faima, crucea, omenia; titlurile, modestia,
blazonul, mila, dreptatea; curajul, singurătatea,
tot ce-n mine-a fost iubire și elan spre dăruire,
sabia, calul È™-armura, toate-mi defineau statura.

Am luptat pentru ducat, pentru rege și regat,
cot la cot cu tot oșteanu' și cu cel ce-și iubea neamu',
pentru-o viață-n libertate, pentru cruce și dreptate.

Aveam tot ce aÈ™ fi vrut. Chiar nu mi-am dorit mai mult!
Avere, succes, mărire! smerenie, dar și uimire!
bun renume în relații și ranchiună de la alții.
Aburii mândriei duși; mână fermă-ntre supuși.

Prietenii nu îmi lipseau, nici femei ce mă-ncântau.

Le duceam toate cu mine, între milă și asprime.
Mă-nsoțeau, ca bun stăpân, fără lor să mă supun,
purtându-le, însingurat, cu un suflet ne-mpăcat,
gândurile fiindu-mi duse și-nspre legile nespuse,
care guvernau ascuns, într-un hău de nepătruns.

Soață nu aveam în lume, să poarte același nume.
Nu-mi știam copii din flori, nici nepoți din frățiori.
Un frate doar de la tată, luat de Domnu' mai în grabă
și o soră, la distanță; dusă pentru-o alianță.

Tatăl meu și el răpus, de dușmanii din Apus
și o mamă ostenită, de durere-mbătrânită...

Numai moartea în urgie, partener părea să-mi fie
și-o prezență nevăzută-a lumii-n lume neștiută,
iar în luptă, calul meu, frate-alături la mult greu...

Când Ares mă îndruma, chipul morții mă-nsoțea.
Îl zăream prin ambuscade și în luptele purtate,
întinzând spre mine brațe, încercând să mă înhațe.

În lupte duse corp la corp, aștepta precum un corb,
unul dintre noi urmând, să-o urmeze în curând,
pe tărâmuri de apoi, fără drumuri spre-napoi...

O tratam cu nepăsare, fără-a-i da ocol în cale.
Zile, lunile și anul, zburau negândindu-i hramul.
La schimb viața i-aș fi dat, pentru cruce și regat,
însă n-am gândit un pic, c-o va lua chiar pe nimic!

că lovit voi fi, jenant, de-al ei braț, chiar din neant,
purtând sabia în teacă, cu garda asigurată,
motiv nefiind de-a lupta, înspre-a apăra ceva.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!