poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-28 | |
Iarna mea ar fi fost mai blândă
dacă o capturam într-un pandantiv, împrumutat de pe obrazul lunii. Ea mi l-a promis, când pâlpâia roșie și albastră; și noapte de noapte am așteptat, până i s-a scurs pe bărbie o mască de sticlă cu sărutul ei, ca un geam pe care să-l aburesc iarna. Și aerul a spart-o mult prea repede, roua topindu-i cioburile. A fost păcat să înțeleg că era doar o mască de sticlă, să-mi protejeze fața de halucinațiile-atomice ale zăpezii; acum, ciorile se aud râzând în apa din palme. Și iar mă pierd, iar pe culoarul de leșie al nopții - trup alb și inutil ce se-nvărte ca o balerină de tifon, când deschizi cutia. Continui să merg, și merg cu inima în sac, atârnată de o creangă. Au căzut și stelele și cade și inima mea, rănindu-se în colțurile lor. Dar se ridică singură, ca un monolit culcându-se la loc în sac.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate