poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-19 | |
Emis, ”Emis”, Emis,
Dar era tăcere dincolo de morminte... Cine ești? Emi-nescu mi-s, ”Emis”. De la tine am dar... Un dar... Emis și Fairann, iubitul meu, acum înțelegi? Ai iubit-o? Nu ți se pare că poate idila ta cu Veronica Micle semăna cu o orgă subțire? Ai iubit-o? De ce tocmai pe ea, dacă te înșela cu I.L. Caragiale, crezi că ceva are aici parcă un sens? Dar eu l-am iubit, ai iertat-o? Eu nu l-am iertat pe al meu, Onu, dar nu mai contează, pentru că îmi place libertatea prezentului. Sunt o pasăre mare și nevăzută, căci doar în mine mă văd. Peste coastele mele a trecut un firișor de sânge, dar nu era ca un bici. Iisus... Iisus... Îl strigam... Clopotele băteau. Și mi se pare că Eminovici s-a făcut nevăzut, ca un ochi mare, dincolo de iluzia cu mormintele, nu e nimic aici du-te. Te plâng cu toți ochii mei afundați. Lasă-l pe Eminescu în pace.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate