am sperat să fie ușor la săpat
pământul
ud pentru rod
ți-am cuprins mâinile de la strânsul
de soare
în locul iubirii s-a stricat untdelemnul
 
străinilor de locul acesta
te-am găsit împărțind
 
am tras de fiecare nod de la colțuri
pământul să se facă mai mult și mai mare
decât lăcomia omului pentru muncă
 
puneam cuiburi să iasă
 
nu venise vremea să cer
nu venise vremea iubirii să-mi dea fără urme
scrise
în timpul când noaptea făcea teama să umple
glandele suprarenale
 
trei sute șaizeci
și
cinci zile de acum înainte
am promis că-ți voi arde scrisorile
 
te-ai întors toată un zâmbet
domnul meu are pofte