O dorință izvorâtă de dincolo de mine, descifrează, cu bucurie ispititoare farmecul vieții, magia unei feminități fără limite a naturii atunci când totul dă în floare. Ca și cum „alungarea” ca o stiva de cărți interzise într-o și mut înalțandu-te ar fi existat, degete nevăzute indică mentalului lumini și umbre în care gândul rămâne suspendat minute în șir. Fiecare cititor poate găsi sensuri și semnificații personale, în funcție de experiența și perspectiva proprie. Scopul suprem al vietii deși îmi aparține totalitate numai mie într-o himera de fugarit, fără să pui prea multe întebări care încep cu „de ce”. Simt la mine în piept și știu despre fericirea aripei, misterioasă şi magică, visează ascultă-ți inima. Fericirea dă înălțime ca ramurile unui copac ajungând spre cer, echilibrul există deja plin de energie și vei fi pregătit de emoție. Roaga-te cu fiecare celula din corpul tau și vei avea ușurinta în aripi, ți se vor desface aripile. Fericirii îi priește starea noastră de bine, drumul către fericirea ta interioară este o alegere, fa-ți timp pentru fericirea depinde de noi! Doar vântul zeilor poate fi răspunzător de trezirea mea iscoditoare, în plin proces de schimbare a veșmântului naturii. Într-o seară cu lună plină, umilul pământean, visătorul pornit pe urmele înmiresmate ale altor visători incurabili. Libertatea este răspunsul și o simt ca pe o îmbrățișare târzie, virtual se hrănește din sine, a necuprinsului despre care nu pot vorbi, doar rostesc fără glas: „Așteaptă-mă, într-o zi”!

zori ai speranței –
doar petalele în vânt
la despărțire

✍️