Starea aceasta de inocență regăsită
Nu poate decât să mă apropie de moarte.
Luci zice că moartea nu e mare chestie
Iar viața un soi de joc
Că el asumă să fie un démon
Că poate de aia l-au bătut părinții
Că să-l aducă pe calea cea bună
El a fost trimis lor ca să fie îndreptat
Dar nu se poate
El este cine este și acum asumă.

Eu mă gândesc să trec de la poezie la proză
De la starea ei de grație
De la carnația ei limpede și sălbăticia ei neașteptată
La colinele prozei
La pântecele lor line și ierboase
Până când voi zări un lup ademenit de mirosul meu de vrăjitoare

Luci citește gândurile și începe să mă adulmece
Suntem refugiați într-un bar pustiu geamurile sunt acoperite cu folie de plastic
Afară cerul sângerează estetic

Fac singura vrajă pe care o știu
Cea in care realitatea devine ceea ce este, trupul oamenilor un animal sălbatic, mintea un jukebox

Las povestea să treacă prin noi
Nu mai am nici un fel de frică livrescă
Doar Luci rămâne îngrozitor de tânăr și își va încerca puterile pe noi.