Am revenit printre voi, oarecum parașutat dintr-o lume paralelă, de mi-a trebuit mai bine de o jumătate de zi ca să înțeleg ce se mai petrece pe aici. Și, de parcă nu ar fi fost destul, mă lovește și un text intitulat Noul canon... Și pentru că e ingrat să conștientizezi că ești poet, ba chiar unul milenar, însă să nu ai cuvintele la tine atunci când trebuie să explici o speță, am început să mă documentez de capul meu. M-a lămurit știri.botoșani.ro, de la care preiau și vă trimit și vouă imaginea de mai jos. Și mai avem și o declarație a incriminatului scriitor, cu ceva gâze:

"Dragi prieteni, mai ţineţi minte postarea mea referitoare la prestaţia nulităţilor literare Medeea Iancu şi Călin Vlasie cu ocazia Premiilor Mihai Eminescu de la Botoşani? Iată că încă mai există lege şi dreptate. Aceasta este o victorie împotriva nulităţilor literare care îşi bat joc ţara noastră şi de valorile noastre naţionale".

Sper că v-am lămurit. Iar dacă nu v-am lămurit vă fac și eu un rezumat: un scriitor s-a supărat pe Medeea Iancu că nu a scris pe gustul domniei sale despre România. Și a reclamat-o la Administrația Prezidențială că i-a fost renegată țara de glorii și de dor. Eu, aș fi reclamat-o și la UE. Și la NATO. Și peste câțiva ani și la Schengen. Doamna Iancu a fost amendată, iar domnul scriitor, căruia îi muriseră din fașă lăudătorii, a profitat de ocazie și a plusat. Trăiesc cu regretul că în anii 80 nu l-am reclamat pe Mihai Stănescu, și nici acum nu o fac cum trebuie cu opera lui Perjo.

P.S:

Păcat că scriitorul nu e cetățean francez, pentru că bănuiesc că ar fi făcut același lucru și în Franța, cu Aux armes etcaetera... a lui Gainsbourg sau cu Les Onze mille verges, presupusa lui Apollinaire. Să le ia dracu de pornoșaguri, zău așa, odată pentru totdeauna.