plopii stau ca lumânările stinse
stinse așteptările doar corbii rămân
peste iarnă-s acolo în zbor
în zbor desenează liniile cerului
ai spune că-s umbre cu aripi
cu aripi din cărbune

plopii nu se topesc
plopii se scutură de frunze
una-mi așează un fir de vânt
pe-al ferestrei pervaz
linia vieții în frunză s-a rupt
s-a rupt și-o frunză din mine

locu-i pustiu și cuiburile-s goale
goale și gândurile
frunza nu se mai adapă cu lumină
de verde și joacă nu îi mai pasă
nu îi mai pasă nici tăcerii
tăcere că este

acum nici plopii
dar nici corbii
nu se mai joacă