poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-17 | |
îți imaginai cum
buzele tale, ochii tăi, umerii, pântecul, toate, mă vor naște spre un cer ce-l păstrai în sufletul tău sincer, curat. deloc așa! eu eram luceafărul. diminețile erau create doar pentru mine; erau timpul meu, să pot să mă ascund, cum se ascund privirilor, în zori, toate stelele căzătoare. te confundam cu dorința alteia, ascunsă, între rândurile pe care le colecționam, zâmbind; așa cum zâmbește fiara. nu știam că dragostea nu-i articol de ziar și că în fiecare scrisoare, în fiecare cuvânt, pulsul tău era unic exemplar, dăruit mie. dar, nu mă prefăceam. mă prindeam de umărul tău și-l sărutam, cum sărută soarele o stâncă - locul acela în care, timid, muntele se lasă iubit. așa eram eu - alpinistul iubirilor, am urcat atâția munți! atâtor munți le-am respirat norii; pe fiecare am scrijelit semne adânci, să se știe c-am fost pe acolo. nu știam că pe dragoste nu se lasă autograf.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate