Spune tu acum, când toate le-ai trăit ca un copil,
Cum e între două clipe, bucurându-te iubind
Cum făcuși să zboare Corbul împăcat cu Inorogul?
Face mânzul meu cărare prin hăţişul nesfârşit
Începând să schimbe Centrul în Focar desăvârşit
Așteptat Ecoul Mării tot topindu-se în Tymp
Aduna clipă de clipă și dospind un anotimp...

Ceasul lui Radu Șuiu are povestea lui
Uitată într-un cui, la un loc cu Calendarul
Cu Zarul, Pipa, Gutuile și Paharul
Toate fiind puse la vedere-n fotografii
Pe spatele cărora găsești însemnări zglobii
Ale echipajelor Apollo, Pescărușul, Marele Alb
Manechinul din Lemn de Gutui și Cei Șapte Magnifici...

Din vârful patului lumea se vede altfel.
Și cititul este mai poetic, aerian,
Clipele lungi țin și ele peste un an.
Să vezi tu ce mult te vor urmări imaginile acestea
Și ce bine se vor liniști valurile care acum surpă malurile.
Toate au rolul lor.
Lucrurile liniștite arată altfel decât agitația vieții
Din psalmul 119, am reținut esențialul
Atât cât încape sub radicalul ecuației de gradul doi
Mai exact, “be pătrat minus patru a-ce”...

Când a început Povestea să se schimbe-n Poezie
Eu eram precum Pescarul care şi-a uitat amnarul
Acolo unde al 7-lea anotimp intrase-n poveste
Cu Monica de la xerox şi cu librăreasa Minunica
Şi-mi vărsam, cântând, amarul cu Măgarul de Aur
Desenând pe toate cele și pe Zmeul Unui Graur...

Sfaturi primesc de la viață
În fiecare seară, până spre dimineață
Sfatul de la Isihie, ca o binecuvântare vie
S-ar zice cam așa: Inspirație la scris și învățătură,
Fă-le cu Râvnă și cu Dragoste,
Fără încrâncenare,
Folosindu-te de Lumina Faptelor
Și de Adevăr, care-i o prezență
Nu o închipuire...

Cele mai colorate lansări de carte
Le făceau Geo Bărbatu şi Nicolae Motoc
De la Pisica din perete
Până la Memoriile la morile de vânt
Geo a lansat jocul de amiciţie
Culminând cu Justiţia Hazlie
Despre Nae, altădată şi mai puţin fugitiv
Gustul divin venea cu primul pahar de vin
De fiecare dată un alt motiv, alternativ
Când dulce şi când amar
De fiecare dată, de la primul pahar...

Când din șoaptele iubirii curge-un susur de izvor
Trag adânc fumul din pipă și mă fac pe dată nor
Care rătăcesc albastru pe tot cerul străveziu
Căutând să ud grădina unde-i trandafirul viu.
Curg izvoarele pe munte și pe tâmpla mea albită
Stau broboanele de rouă și din sfera ei știrbită
Fac un zar cu care jocul stă-ntr-o dungă de azur
Mă adun între Siberii afluenților Amur.
Știi tu oare cum e-n mine, ce cascadă stă să urle?
Cum stau lupii lângă stână să jertfească zeci de turme?
Sau tu crezi că-i doar capriciu dintr-un viciu de-nceput
Pe un portativ din cântul pe un pergament mai scurt.
Las acum un punct să cadă pe finalul dintr-un vers
Și încalec Inorogul rătăcind prin Univers...
Doar tu știi că nu-i poveste și că focul viu e foșnet
Și că-n fumul meu de pipă e un dor încins de trăsnet
Și mai știi să urci cărarea pe o insulă cu stuf
Îmbătându-mă cu tine prin parfumul din zuluf...

Să te văd, vapor cu vise şi cărări prin Paradis,
Cum făcuşi tu să apară o lumină din abis
Când ai ras cu dosul palmei un perete de picturi
Şi-ai hrănit cu bunătăţuri şapte suflete cu guri
Îndulcite de cuvinte şi-un pahar de vişinată
Adunând din toate cele, cu Acum şi-un Altădată...
De pe mâinile lor, Remmy se pregătea
Să zboare pe umbrela Adelei
De pe Stradela Vântului până-n Mijlocul Gândului

Unde pui versul acesta: “Greierul cântă în grădină
Cântecul intră prin fereastra de la baie
Și se oprește-n inimă?”
Fac cu el un haiku, în care cântă cucu.
Și cu cântecul greierului ce faci?
Pe acela îl am în inimă
În oglindă, gândul meu aleargă pe-un rând,
Între vise colorate, fotografii, picturi şi şoapte
Pe Stradela Vântului cântă și dansează o Doamnă...

“Un gâscan cu pene lucii, cum trecea pe-un pod prin sat și-ntr-o mână avea papucii…” Copilul citeşte povestea cu gâscanul. După două rânduri de poveste, apare fluturele. De unde vine fluturele acela? Vezi că nu știi. Sigur îți aduci aminte de Nunta fluturilor de la sălcii și de Catedrala Verde...

https://www.youtube.com/watch?v=4rVdC5UT-vo
https://www.youtube.com/watch?v=uxPRZL09hGg

Zicerile mele își întind braţele între cele moștenite de la tatăl meu
Şi cele moştenite de la mama mea, făcând din mine un Y-grec,
Care-n compania lui Yann şi Elian avea să devină Yannelis-Zelkanu Alexis
“Nimeni nu poate sări peste propria-i umbră, Mirciuţă,” zicea mama mea
Avea mama nişte expresii poetice şi o învăţătură şi iubire de viaţă
Că ar fi păcat să nu le las şi eu moştenire de învăţătură de-o tură
Tot mama zicea: e aşa frumos omul acesta, să-i bei apă din gură
Omul acesta era tata, de la care am moştenit chipul, temperamentul şi palmele
Mă uit la palmele mele şi parcă văd palmele tatălui meu...

Așa socoteam sau mai bine zis, mi s-a arătat că:
Cea mai mare descoperire a mea este Doamna mea
Norocul meu de-a o descoperi pe Ea a fost atât de mare
Că nici în tot Carul Mare și Carul Mic, la un loc, nu încape
Poate, dacă l-am întinde pe toată Calea Lactee
Și l-am condensa într-o arhivă, ar avea destul loc.
Cea mai mare realizare a noastră este nașterea copiilor noștri,
Cel mai mare noroc al meu sunt părinții mei.
Asta socoteam zilele trecute, în timp ce
Trăgeam cu lama briciului pe obrazul meu
Spălându-mi obrazul, proaspăt bărbierit
Cu apele Siluanului și ale Iordanului
Pe care le țin, proaspete, în ulcioarele sufletului
Făcute din lutul de sub Mărul Calului de la Histria…

bine că ai dat drumul la bilă
și te-ai deschis
soluția ecuației ymposibile
o știu doar ei
prietenii mei
în al șaptele punct de zar


Locurile ajunse-n Cetate începeau la Lacul Nuntaşi
Fluturele de pe cozorocul lui Matei
Se așezase pe cornul lunii
De aici cade o pană
Voinicii gândului, câinele şi domnișoarele
Dau răspuns de strană din Ană Lugojană
A venit anotimpul acesta peste noi
Bem să ne aducem aminte
Strada lui Traian Coşovei
Din Somova lui Vasile Plătică
Și mai bem, doar așa,
Să revenim la Cafeneaua Scriitorilor
Pe vremea lui Laurenţiu Ulici
Şi-a omului de cafenea
Akî Emin și-a Doamnei Stela
Care făceau cafea la nisip
După rețeta Ada-Kaleh...


Cum, necum, pipa mea scoate un rotocol de fum
Chiar acum, când ceșcuţa de cafea
Abureşte şi ea o chemare cu arătare
Ceşcuţa de cafea-mi arată o mie şi una de cărări
Pe fiecare din ele existând o mie şi una de amânări
Fiecare amânare, cu o mie şi una de motive serioase
Şi-n fiecare motiv serios, alte o mie şi una neserioase...

Azi, lebedele s-au trezit cu mine pe capul lor
Le-am lăsat să doarmă cât au vrut
Lebădoiul a dat tonul începutului de zbor
Ideea a preluat-o puiul mare
După el s-au luat și cei patru pui mici...



Nu pot să cred că se poate aşa ceva
Pasărea să cânte pe ramuri la geamuri
Şi geamurile să lase cântecul să treacă
Să ajungă în inima mea peste El
Cântecul inimii mele, care este
Precum Cântecul Mării,
Venit de departe, de la marginea zării
Acolo unde-i loc pentru intervalul
Minus Infinit - Plus Infinit-Dunga albastră
Din care al meu este Un Punct
Punctul acesta înseamnă totul, zici Tu
Ca mărgelele de la gâtul poveştii
Care, fiecare din ele are istoria ei

Cine a scos la plimbare Manechinul din lemn de gutui?
Cine altcineva decât ei, Remmy și Motanul- Picasso...

Constanța, Vineri, 14 Octombrie, 2022