poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-10-14 | |
Spune tu acum, când toate le-ai trăit ca un copil,
Cum e între două clipe, bucurându-te iubind Cum făcuși să zboare Corbul împăcat cu Inorogul? Face mânzul meu cărare prin hăţişul nesfârşit Începând să schimbe Centrul în Focar desăvârşit Așteptat Ecoul Mării tot topindu-se în Tymp Aduna clipă de clipă și dospind un anotimp... Ceasul lui Radu Șuiu are povestea lui Uitată într-un cui, la un loc cu Calendarul Cu Zarul, Pipa, Gutuile și Paharul Toate fiind puse la vedere-n fotografii Pe spatele cărora găsești însemnări zglobii Ale echipajelor Apollo, Pescărușul, Marele Alb Manechinul din Lemn de Gutui și Cei Șapte Magnifici... Din vârful patului lumea se vede altfel. Și cititul este mai poetic, aerian, Clipele lungi țin și ele peste un an. Să vezi tu ce mult te vor urmări imaginile acestea Și ce bine se vor liniști valurile care acum surpă malurile. Toate au rolul lor. Lucrurile liniștite arată altfel decât agitația vieții Din psalmul 119, am reținut esențialul Atât cât încape sub radicalul ecuației de gradul doi Mai exact, “be pătrat minus patru a-ce”... Când a început Povestea să se schimbe-n Poezie Eu eram precum Pescarul care şi-a uitat amnarul Acolo unde al 7-lea anotimp intrase-n poveste Cu Monica de la xerox şi cu librăreasa Minunica Şi-mi vărsam, cântând, amarul cu Măgarul de Aur Desenând pe toate cele și pe Zmeul Unui Graur... Sfaturi primesc de la viață În fiecare seară, până spre dimineață Sfatul de la Isihie, ca o binecuvântare vie S-ar zice cam așa: Inspirație la scris și învățătură, Fă-le cu Râvnă și cu Dragoste, Fără încrâncenare, Folosindu-te de Lumina Faptelor Și de Adevăr, care-i o prezență Nu o închipuire... Cele mai colorate lansări de carte Le făceau Geo Bărbatu şi Nicolae Motoc De la Pisica din perete Până la Memoriile la morile de vânt Geo a lansat jocul de amiciţie Culminând cu Justiţia Hazlie Despre Nae, altădată şi mai puţin fugitiv Gustul divin venea cu primul pahar de vin De fiecare dată un alt motiv, alternativ Când dulce şi când amar De fiecare dată, de la primul pahar... Când din șoaptele iubirii curge-un susur de izvor Trag adânc fumul din pipă și mă fac pe dată nor Care rătăcesc albastru pe tot cerul străveziu Căutând să ud grădina unde-i trandafirul viu. Curg izvoarele pe munte și pe tâmpla mea albită Stau broboanele de rouă și din sfera ei știrbită Fac un zar cu care jocul stă-ntr-o dungă de azur Mă adun între Siberii afluenților Amur. Știi tu oare cum e-n mine, ce cascadă stă să urle? Cum stau lupii lângă stână să jertfească zeci de turme? Sau tu crezi că-i doar capriciu dintr-un viciu de-nceput Pe un portativ din cântul pe un pergament mai scurt. Las acum un punct să cadă pe finalul dintr-un vers Și încalec Inorogul rătăcind prin Univers... Doar tu știi că nu-i poveste și că focul viu e foșnet Și că-n fumul meu de pipă e un dor încins de trăsnet Și mai știi să urci cărarea pe o insulă cu stuf Îmbătându-mă cu tine prin parfumul din zuluf... Să te văd, vapor cu vise şi cărări prin Paradis, Cum făcuşi tu să apară o lumină din abis Când ai ras cu dosul palmei un perete de picturi Şi-ai hrănit cu bunătăţuri şapte suflete cu guri Îndulcite de cuvinte şi-un pahar de vişinată Adunând din toate cele, cu Acum şi-un Altădată... De pe mâinile lor, Remmy se pregătea Să zboare pe umbrela Adelei De pe Stradela Vântului până-n Mijlocul Gândului Unde pui versul acesta: “Greierul cântă în grădină Cântecul intră prin fereastra de la baie Și se oprește-n inimă?” Fac cu el un haiku, în care cântă cucu. Și cu cântecul greierului ce faci? Pe acela îl am în inimă În oglindă, gândul meu aleargă pe-un rând, Între vise colorate, fotografii, picturi şi şoapte Pe Stradela Vântului cântă și dansează o Doamnă... “Un gâscan cu pene lucii, cum trecea pe-un pod prin sat și-ntr-o mână avea papucii…” Copilul citeşte povestea cu gâscanul. După două rânduri de poveste, apare fluturele. De unde vine fluturele acela? Vezi că nu știi. Sigur îți aduci aminte de Nunta fluturilor de la sălcii și de Catedrala Verde... https://www.youtube.com/watch?v=4rVdC5UT-vo https://www.youtube.com/watch?v=uxPRZL09hGg Zicerile mele își întind braţele între cele moștenite de la tatăl meu Şi cele moştenite de la mama mea, făcând din mine un Y-grec, Care-n compania lui Yann şi Elian avea să devină Yannelis-Zelkanu Alexis “Nimeni nu poate sări peste propria-i umbră, Mirciuţă,” zicea mama mea Avea mama nişte expresii poetice şi o învăţătură şi iubire de viaţă Că ar fi păcat să nu le las şi eu moştenire de învăţătură de-o tură Tot mama zicea: e aşa frumos omul acesta, să-i bei apă din gură Omul acesta era tata, de la care am moştenit chipul, temperamentul şi palmele Mă uit la palmele mele şi parcă văd palmele tatălui meu... Așa socoteam sau mai bine zis, mi s-a arătat că: Cea mai mare descoperire a mea este Doamna mea Norocul meu de-a o descoperi pe Ea a fost atât de mare Că nici în tot Carul Mare și Carul Mic, la un loc, nu încape Poate, dacă l-am întinde pe toată Calea Lactee Și l-am condensa într-o arhivă, ar avea destul loc. Cea mai mare realizare a noastră este nașterea copiilor noștri, Cel mai mare noroc al meu sunt părinții mei. Asta socoteam zilele trecute, în timp ce Trăgeam cu lama briciului pe obrazul meu Spălându-mi obrazul, proaspăt bărbierit Cu apele Siluanului și ale Iordanului Pe care le țin, proaspete, în ulcioarele sufletului Făcute din lutul de sub Mărul Calului de la Histria… bine că ai dat drumul la bilă și te-ai deschis soluția ecuației ymposibile o știu doar ei prietenii mei în al șaptele punct de zar Locurile ajunse-n Cetate începeau la Lacul Nuntaşi Fluturele de pe cozorocul lui Matei Se așezase pe cornul lunii De aici cade o pană Voinicii gândului, câinele şi domnișoarele Dau răspuns de strană din Ană Lugojană A venit anotimpul acesta peste noi Bem să ne aducem aminte Strada lui Traian Coşovei Din Somova lui Vasile Plătică Și mai bem, doar așa, Să revenim la Cafeneaua Scriitorilor Pe vremea lui Laurenţiu Ulici Şi-a omului de cafenea Akî Emin și-a Doamnei Stela Care făceau cafea la nisip După rețeta Ada-Kaleh... Cum, necum, pipa mea scoate un rotocol de fum Chiar acum, când ceșcuţa de cafea Abureşte şi ea o chemare cu arătare Ceşcuţa de cafea-mi arată o mie şi una de cărări Pe fiecare din ele existând o mie şi una de amânări Fiecare amânare, cu o mie şi una de motive serioase Şi-n fiecare motiv serios, alte o mie şi una neserioase... Azi, lebedele s-au trezit cu mine pe capul lor Le-am lăsat să doarmă cât au vrut Lebădoiul a dat tonul începutului de zbor Ideea a preluat-o puiul mare După el s-au luat și cei patru pui mici... Nu pot să cred că se poate aşa ceva Pasărea să cânte pe ramuri la geamuri Şi geamurile să lase cântecul să treacă Să ajungă în inima mea peste El Cântecul inimii mele, care este Precum Cântecul Mării, Venit de departe, de la marginea zării Acolo unde-i loc pentru intervalul Minus Infinit - Plus Infinit-Dunga albastră Din care al meu este Un Punct Punctul acesta înseamnă totul, zici Tu Ca mărgelele de la gâtul poveştii Care, fiecare din ele are istoria ei Cine a scos la plimbare Manechinul din lemn de gutui? Cine altcineva decât ei, Remmy și Motanul- Picasso... Constanța, Vineri, 14 Octombrie, 2022 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate