poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-06-25 | |
”Domnului Ioan Harabagiu, dacă citește...”
Poate că sunt, și eu, un fel de păpușă cert-subatomică rochița, pantofiorii și cămașa îmi sunt mov pentru că iubesc pe cineva mov care mă visează se gândește, de fapt, la mine cu cămășuța și mâinile amândouă atașate pe un umeraș subatomic mi se pare, de fapt, că un atom față de un spectru Big-bang e infinit, chiar în mod ”infinit” mai mic încât, așadar, cum să spun, cum să explic, cum să precizez, dacă un atom e atât de mic față de un spectru de lățime Big-bang oare, e ceva real, pe lumea aceasta în care barca (oricare) e, mereu, potrivită lacului și chiar și oceanului după dimensiune? barca nu e niciodată prea mică iar oceanul prea mare barca traversează tot, pentru că sunt vapoarele, care din barcă își trag ”rădăcini” de spectru ca un copac marin. Iar tu, de ce nu te potrivești, măi, atomule capricios, cu dimensiunea lată a Big-Bang-ului? sunt eu, mărturisește-mi, de fapt, măi, atomule, sunt, de fapt, visul umerașului meu subatomic? ce sunt eu? infima urmă a lalelor roz? cine? pot să spun că ”sunt ”cine”? spune-mi, de ce, de fapt, cuvintele mele, toate, încap pe acest site dar și ale colegilor mei față de atom, care e atât de vis și ”vast” vis, în legătură cu un Big-bang fiind prea mic (cel puțin virtual); și al cui, atomule, măi, vis mijlociu (numai potrivit, întrebându-te!) sunt eu, de fapt? atunci? dacă nu pot să pun practic piciorul între dimensiunea unui atom și să ajung, cu el, exact cât să cuprind universul (lăudate fiind lățimile amăgitoare!). cum să pun piciorul că nu pot, e prea absurd totul; între un atom și un Big-bang! Cine sunt eu, de fapt, măi, atomule? sunt, cumva, ”un cine mov”? Sunt o bucată de ardezie? Bucățică de vis, sunt? Ce e ardezia, măi, atomule? E mai mare decât tine! sau... ce sunt? care e dimensiunea certă dintr-un vis, în care tot plutesc, de un ”timp”? doarme cineva, peste noapte și numai mă visează pe mine? când nu pot păși? de ce atomul este subdimensiunea materiei de big-bang? înșelăciunea cuantică să mă fi sedus foarte capricios până azi? ca un fruct de rodie mistic visător al Copacului de rodie? știi, dacă dormi, entitate albastră, care mă visezi află că iubesc un bărbat mov sau cred că îl iubesc nu știu sau poate nu iubesc pe nimeni nu îți zic, nu sunt mov, sunt fată visată, ăsta e un fel de capriciu, pentru că tu exiști iar eu sunt numai un vis dintr-un vis îți zic, măi, entitate visătoare, sunt mov pentru că am iubit și eu chiar sunt foarte deosebită... scriu cărți... scriu cărți, atomule, scriu cărți... dar pe mine, cine mă visează și al cui vis am fi fost reprezentat? Iulia Elize, 25 iunie, 2021 - ”Nimic special, de punctat, parcă, în plus.” - o ipoteză (teorie) a inadvertențelor de mărime *(generală) *Și, profund, dubitativă, cu privire la nașterea de factură așa-zis întâmplătoare după Big-bang-ul din particulă (imposibilă, fără intervenție, punctată, în mod divin).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate