fotografie cu barbă albă
de sus, de la etajul zece al unui zgârie nori
ne privește un om care a murit și care
seamănă cu dumnezeu
ce frumoasă era priveliștea de acolo
clădirea din față ca un pește răpitor
prea târziu pentru aplicația whatsapp
pentru talk-show-uri cu cristoiu
răsuflarea părinților se transformă
în flori luxuriante care împânzesc încet încet pereții
de sus, un dumnezeu care seamănă cu un fel de doctor
ne întoarce spatele, debităm singuri aiureli
supărați că nu mai putem fi sinceri
fâșâim bomboane cu beteală de pom

ne căutăm prin tot felul de cotloane ale vocii.