poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-03 | |
Un lirism puternic dispune de forța consistentă a imaginativului care fabrică expresivități de mare cuprindere și amplitudine și a căror sinergie converge în caleidoscopul gândirii poetice.
O reflexivitate supusă augmentării este însușită de dialectică care multiplică gnomicul aglutinat de adevăruri persuasive, iar forța reflexivității se vede în eseuri și cărți filozofice care manipulează profundul din care fac paradigme. Cea mai esențială paradigmă este viața care nu-și poate conștientiza esența fără să posede o dialectică speculată în conversii. Gestaltul intensifică conștientizarea existenței căreia îi umple cu substanța sa hiatusurile în care stă timpul încărcat cu nefiind. Gestaltul concentrează timpul însuflețit de activități, acțiuni și demersuri, dinamizează gândurile și viața care împreună întregesc ființa ce și-a transsubstanțiat dualitatea și dihotomia minte-corp într-o unicitate vibrând în sincron interiorul conectat la spiritualitate cu exteriorul acordat la materialism. Gestaltul este catalizatorul evoluției căreia îi imprimă accelerație progresivă, iar terapia sa opusă meditației augmentează gândurile care au efect de escapism. Eroticul direct proporțional cu sexul și senzualitatea, dacă posedă etica iubirii, se distanțează de lubric, trivial, frivol și concupiscent și apelează la estetica erosului făcând din actul carnal o artă. La polul opus, frigiditatea este încărcată cu sterilul care dizolvă eroticul aducând în sex repulsia și idiosincrazia. Plenitudinea eroticului caută extazul ce este o beatitudine având sursa în orgasm, iar când eroticul nu se concretizează în extaz apare un gol alimentat de nemulțumirea, frustrarea și non-potența cu privire la împlinirea iubirii. Îmi clonez reziliența care face din obstacole experiențe de viață, pentru a mă folosi de ea, iar când reziliența proprie prezintă simptomele stresului, surmenării și epuizării o asemăn cu un hibrid apăsător. Îmi clonez corpul-spirit pentru a-l materializa și a-i împrumuta spiritul care împreună cu spiritul propriu ar dubla spiritualitatea. Clona rezilienței având conexiuni cu clona corpului-spirit și colaborând fructuos cu ea, dacă le-am aplica amândorora sinergia, imunitatea s-ar amplifica și s-ar juca cu suferința care și-ar pierde sursa punitivă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate