Miracole peste noapte nu se pot face, chiar dacă ții se zbate un ochi! Neurologul m-a trimis la spitalul” Rambam” dându-mi un nr. de telefon, la care sun de câteva zile. În loc de persoană fizică ții se pune o bandă înregistrată ore, zile... care face și reclamă verbală: că s-a deschis un restaurant la interiorul spitalului, unde poți să și mănânci!!! De reușit să fixez un rând la verificare EMG nu am reușit.
Toate mă duc cu gândul la gropile din asfalt, cele din România și cele de la noi. Dar la noi e o situație specială. Unde să sun să le spun ce și cum!Iar va fi o bandă automată, iar voi vorbi la pereți! Cum e posibil ca drumul de întoarcere de la Aeroportul nostru din Haifa, drum internațional să fie plin cu gropi și denivelări permanente ca după o ploaie. Mă întorc de la Eilat, zborul a fost catastrofal, efectiv mulți tineri au vomat din cauza dublei aterizări...gropi în aer... într-o zi cu vânt puternic. Nici pungi de hârtie pentru caz de forță majoră nu erau puse în buzunarul de la scaun. O persoană chiar a leșinat... Am împrumutat hărtie unei tinere soldate, chiar și o pungă de plastic pe care o aveam. Dar gropile din asfalt sau aer au pus capacul. Vroiam doar să ajungem acasă după un concediu de vis, doar atât! Seamăna mult cu delegațiile cu avionul pe care le-am făcut de la Iași la București. In zona Focșani mereu sunt tulburări, furtuni care perturbă zborul avioanelor! Știu că e o zonă seismică de gradul 9 pe scara Richter! Chiar și proiectul meu de stat ca ingineră a fost o hală industrială de proiectat în această zonă. Dar ultima călătorie a fost înfiorătoare. Credeam că a venit sfârșitul! La coborâre așteptau ambulanțe! Pentru mine nu a fost nevoie! Dar și acum orice zbor planificat în Europa îmi produce fiori!

În sfârșit mi s-a răspuns la spitalul din Rambam! Dar mi-a trecut zbaterea ochiului! Cred că mă pomenește cineva...

Bianca Marcovici