Nu știu are în față neputința, în spate involuția, înainte minusurile și în înapoi 0-urile, divide, micșorează și diluează, în timp ce știu augmentează, amplifică și concentrează și induce intensitate vieții, având conexiuni cu plenitudinea și dinamismul.
Știu învață zilnic, străbate cu brio experiențele de viață urmărind înțelepciunea și își cizelează autodepășirea și autoperfecționarea pe care le aplică vieții și vocației impulsionate de voința creatoare de sensuri.
Nu știu este înghițit de hiatusul zilei căreia îi imprimă dezordinea, haosul și echivocul și percepe în obstacole, piedici, vicisitudini și probleme distopia pervertitoare și increatoare.
Ignoranța îl aduce pe Nu știu în prim-planul vieții înscrisă între coordonatele iresponsabilității care vede în competiție un inamic și în responsabilitate o corvoadă.
Nu știu divide cunoașterea până capătă tente de superficialitate și augmentează necunoașterea până covârșește cu neînțeles ignar conștiența împestrițată cu pete obnubilante.
Nu știu impulsionează în sens negativ surogatele din care face echivocuri hibride stârnind confuzia și debusolarea.
Ignarul când este copleșit de stres îl destramă cu nu știu și când este străbătut de surmenare aplică în viață deviza să nu faci nimic în care vede o soluție pentru a contracara stresul, surmenarea, tumultul și ritmul alert.
Interrelaționarea scoate în evidență pe cei care își creează un câmp din nu știu categorisindu-i drept inculți, ignoranți, inconștienți și lași, fiindcă nu au curajul asumării și incumbării.
Nu știu are înclinație la timpul mort în care percepe laxul și relaxarea și are repulsie la dinamism, activități importante și eforturi.
Nu știu nu are aderență la vocația ce presupune experimentare, autodepășire, competiție între sine și valoare, inventivitate, creativitate și perseverență, iar artistul ar trebui să aibă aptitudinea de a extrage profunzimea din potențial.
Nu știu obturează și schilodește perspectiva, viziunea și sensurile ample, induce dacă se repetă în viață ca o mantră obtuzitatea de care se îndepărtează inteligența avidă de spații de anvergură pe care le colonizează cu creații, vocații, avantaje și beneficii.
Nu știu este o prelungire a vieții proștilor care coboară până în penibil.