Întotdeauna am inserat schimbarea în consecvență și consecvența în schimbare, pentru ca prin simbioza lor să se nască sincretismul de natură eclectică.
Niciodată nu am vibrat pe frecvențele urii, invidiei și disprețului, am apreciat omul ca integralitate căutând să-i înțeleg gândirea și acțiunile.
În esență se află înnobilarea și mântuirea omului și a pătrunde în esență echivalează cu devoalarea potențialului nebănuit.
Întotdeauna am căutat să mă conectez la sinele genuin și să dezactivez non-sinele increator și pervertitor.
Dumnezeu a făcut din niciodată un neant în care a închis diavolii a căror gândire s-a racordat la niciodată care suprimă libertatea și liberul-arbitru.
Dumnezeu a modelat din întotdeauna o libertate de dimensiunea universului și a cărei substanță a fost absorbită de inteligența supremă care este o prelungire a gândirii lui Dumnezeu.
Întotdeauna atrage superlativele, extra-urile, meta-urile și prodigiosul, concepțiile sale susțin și impulsionează progresul.
Întotdeauna își trimite libertatea în oameni, sfărâmă coercițiile având în miezul lor pe niciodată, șlefuiește calitățile și transformă defectele mari în calități mici.
Energia negativă asimilează concepțiile lui niciodată, iar energia pozitivă absoarbe substanțele lui întotdeauna.
Când niciodată intră în contact cu întotdeauna se produc seisme atât în pandemoniu, cât și în capitala ființării în care sinele total a construit arhitecturi estetice și moderne și pe care conștiența a extins-o și în exteriorul corpului.
La intersecția dintre interior și exterior artefactele au luat forma obeliscurilor.
Întotdeauna însoțește pretutindenul extins în oriunde, niciodată se atașează de nicăierul întins în niciunde.
Totul anexează oriundele căruia îi adaugă substanța universului similară cu substanța fiindului, iar nimicul modelează niciodată în ceva similar cu 0-urile și face principii din niciunde care își caută substanța în tot și o descoperă în nicăieri.
Niciodată conferă non-urilor forța negațiilor care se confruntă cu forța afirmațiilor ce își au sursa în pro-uri.
Întotdeauna îngăduie orice și are consistență de toleranță majoră care aduce în prim-plan iertarea, mizericordia și încrederea necondiționate.