Într-un fel neînțeles
chiar și atunci când traversăm o stradă
suntem conduși de aceleași reguli
care guvernează rotația planetelor,
marea centură de asteroizi
atracția dintre jupiter și io
echilibrul dintre pluto și charon
norul lui oort
toate astea există în noi, toate astea și multe altele
o grămadă de lucruri, care apar scânteind la suprafață
din când în când
figura unui om pe care nu l-ai văzut demult într-o stație de tramvai,
o trăsătură feroce a unei dureri
o vorbă care se tot rotește alene
precum spirala din centrul galaxiei calea lactee
iată o stea care acum pare să scadă
dincolo de orice ani lumină
anunță oare moartea unui profet
sfârșitul unei poezii, agonia unei iubiri
un sfârșit melancolic, un colaps dulce amărui al beznei
în ea însăși, un război însângerat,
strigătele apocalipsei înăbușite în fâlfâitul dens al aripilor unei bufnițe aurii,
un plâns care se va transforma în mânie?