luna era mare și gălbui-citrin
și cadrul ferestrei era un dreptunghi așezat pe latura mare

lupa era tare și briliantină
și patru neveste erau cu un unchi așezat pe pătura tare

adesea mă irită faptul că oamenii nu folosesc cuvintele
cu sensul lor propriu din dicțio-nar
poate că nu au auzit de Demostene, nu de Botez,
ci de faptul că uzul limbii este o dicție în sine, un exercițiu oratoric
ce trebuie chibzuit și educat ca pe o disciplină importantă,
cu simțul măsurii și echilibrului, cu simțul sensului propriu
și criteriului concordanței, al cuvântului curat,
cu care suntem toți blagosloviți sau cuminecați

iată, e simplu: dacă o femeie e violată sau omorâtă:
criminalul era ticălos și hain și hulpav și viclean și beat,
omul care e rău este un om care e rău, nu are alte probleme,
e rău și prost, iar victima lui era o femeie adevărată,
care nu avea nicio vină, dar nu a avut noroc bun, care poate era
un om bun sau rău, fiindcă și femeile sunt oameni

tu ești un om bun fiindcă citești ce scriu și mă cunoști puțin,
ca pe o altă lumină în afara ta, eu cea care metaforic spune
că ai poate nevoie și de lumină din afară, că nu trăiești
doar pentru farul din Alexandria minții tale,
chiar dacă și eu mai ocolesc puțin unghiul drept și sobru
al preciziei în exprimare,
să ne rugăm așadar să ne mântuim de cei care ca-n biblii
vin cu gândul să ne tragă pe sfoară cu citate motivaționale
adormind conștiința și hulindu-i pe cei buni,
care de fapt tocmai ei, ca și cei vicleni,
nu iubesc zavistia și nu creează discordia,
numai că sunt ceva mai treji decât restul adormiților întru noapte