undeva departe la marginea zării
marea așteaptă cu brațe deschise soarele s-o sărute
el încă se joacă în pletele blonde
ale micei prințese ce-i stă culcușită în brațe

singuri la capăt de lume sub vrajă
învăluiți de tăceri priveau mărețul apus
- buni tu să nu mori niciodată
avea lacrimi în ochi îi era dor de bunica
bătrânul își înghiți nodul din gât
o sărută pe creștet
-n-am să mor Sofi dacă tu n-ai să plângi

și-a șters ochii năsucul
și c-o ciudată voce de râs și de plâns
i-a revărsat pe suflet cu ochii ei mari și albaștri
tot cerul luminii
-te iubesc buni...