Minciunile sunt inferioare iluziilor, însă superioritatea poate covârși viața.

Uluitorul modelează din extraordinar superlativele esteticii și eticii construite de omul bun.

Liniștea umple ființa cu calm și trece pe silențios tumultul născând discordii.

Uimirea față de minunea de a fi conferă miracolului substanță de vis.

Meschinul își vede interesul propriu, așa cum un clarvăzător își vizualizează viitorul, dând irealului un blam.

Apatia și neurastenia surmenează ființa care și-a epuizat energia dispersată în demersuri funeste.

Neantul să-l extragem din golurile din lăuntru și să-l transplantăm în nimicul ce are ca atribut nefiindul.

Frica aleargă gândurile înspre superfluu, van și niciunde, pe când curajul le face coerente, calme și logice.

Un entuziasm maxim a traversat transcendentalul și mi-a adus din el o fericire esoterică încărcată cu un mister amplu.

Nerușinarea dă tupeului nuanțe negative și destramă tapiseria bunului-simț caracteristică omului.

Câmpul electromagnetic al omului este impermeabil la deșeurile cosmice și permeabil la energia cosmică ce aparține lui Dumnezeu, binefăcătoare și vindecătoare.

Țesătura tenebrelor se grefează pe mintea obnubilată a celui care și-a pierdut din viață conștiența.

Improvizația se folosește de imaginație, așa cum adevărul se folosește de logică și timpul de interval.

Omul cu conștiența pură se debarasează de eurile, stările și gândurile impure.

Nereligiosul cultivă sacrilegiul credinței și își face din ateism totem.

Evanescența se aplică tuturor substanțelor ce țin de teluric, inclusiv omului.

Artele au propria lor paradigmă construită din doctrinele esteticilor, din care își face arhitectură existențială omul bun.

Zeii care s-au transformat în oameni au coborât în teluric din intermundiu.

Ãsta e sinele meu genuin care a proiectat minciunile, falsitățile și artificialul în nimicnicia genunii.

Oamenii buni posedă în ei calitatea de a iubi, iar oamenii răi au propensiune la defectul de a urî.

Renașterile prin avataruri nenumărate au la bază un plan divin.

Inteligența absolută o posedă Dumnezeu și creația lui ar fi fost perfectă, dacă oamenii nu interacționau cu demonii, care sunt de fapt îngeri pervertiți, atrași de întunecime.

Corupția caută prosperitatea pe căi ilicite, acutizând instinctul venal urmărind opulența.

Emoțiile atinse de ură se întunecă, vibrând încet și stins.

Bunătatea absolută în contact cu bunătatea telurică, concretă, o transformă în bunătate maximă.

Oripilarea conține un grotesc aparținând unui demon.

Aporia înfășoară cu mistere transcendentale imposibilul ce nu poate fi demonstrat într-o viață oscilatorie, cameleonică și confuză.

Lăcomia își trimite excesul să absoarbă tot ce e vulnerabil, pe când zgârcenia nu risipește nimic și economisește tot.

Ãsta e sinele spiritului meu având similarități cu conștiența ce procesează lumina.

Apetența către plăcerile diverse naște hedonismul având repulsie la cei care nu vor nimic concret.