la noapte se schimbă ora
evadez din contextul întâmplărilor
voi avea o oră în plus/ ori în minus
dacă las de la mine
forfotesc secundele în meningele orei de schimb
pregătite să străpungă prin galaxii
îmi dau curaj
n-am trăit eu cu sabia lui Damocles deasupra capului
n-am spart coduri pentru un zbor în spațiul placentar
nu m-am vrut kamikaze
simt atâta cleioasă revoltă
pe buza de șarpe a acestor timpuri
vă cer iertare dacă astăzi
comunități torționare defilează nestingherite
lumea întoarce capul
un miros de spaimă plutește în aer mai ceva ca-ntr-un buncăr
marile erori fug din istorie precum turma de iepuri
își încrețesc boturile
de câte ori m-apropii îmi mușcă glezna
ajung să merg în cârje/ pe coate/ să șterg drumul cu limba
coastele îmi devin incandescente/ un fel de crâng în asfințit
cât aș vrea să beau din apa libertății
cu paharul
cu lingurița
să înmuguresc într-un florar
să mă adăpostesc în cineva cum într-un pântec
s-o iau de la capăt
se schimbă ora. la noapte. sau nu.