| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2017-06-10 | | 
...M-am sufocat de atat tine, abia cand, intr-o zi, ingropata in nepasarea celorlalte, mi-ai spus ca destulul nostru, e prea mult pentru putinul nostru avut. Mi-ai retezat din greul auzit, ca un fosnet, de asta data deranjant, farama celui ce eram odinioara lanaga tine. Nu m-am putut aduna din maldarul amintirii despre mine si ceea ce era in acel trecut, fost. Doar un gros, mocnit jar pierzandu-se in sine insusi, lipsit de amintirea flacarii ce l-a adus in starea finala. M-am stins sub ploaia urletului meu. Doi ochi proiectati in alti doi, satui de vazutul tumultuosului gol. Mi-am adus, atunci, aminte, ca parca ne cunoscusem, candva, ca eram impreuna si ca ceva in corpul ce se voia a fi impreuna, misca simbiotic. Te vedeam, ca prima data, dar sters in orice amanunt al trairii. Fiinta Frumoasa, cu vagi senzatii de placut. Un film mut pentru surda-mi privire. In tot acest anotimp petrecut, incercand din greu a-mi suprapune doua vieti, care, sub povara unei atractii infinite, s-au spulberat intalnindu-se, ramasita, fiind o curba atemporala lipsita de orice lege newtoniana. N-am sa fi-voi-mai, vreodata, cel ce mainelui dat tie, cristalizeaza-n viitorul unui trecut etern ireparabil! 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate