Text dedicat doamnei Daniela Luminița T. pentru sensibilitatea, sfioșenia și mai ales inteligența ei sclipitoare

Iubirea mea
Ce să-ți ofer
Să nu mă uiți
Când n-oi mai fi?

Un lan de maci
Ar fi de-ajuns?
Petale efemeride
Fragile ca și tine!

Forță distrugătoare
Ascund sâmburii lor
Nu cred s-ajung în toamnă
Să-i culeg
Deja eu mă usuc de dorul tău

Te știi iubită
Și înflorești în fiecare zi
Poți să m-alinți și tu
Să-mi spui povești
Deși ai jumătate vârsta mea?

Hai să zburăm acolo
Ne-om tăvăli pe-un pat de flori
Și om privi
Cum soarele apune

P.S.

Textul a fost inspirat de o doamnă pământeancă, fără prea multă școală, la care m-am gândit când m-am oprit la un lan de maci. Culmea inconsecvenței, după ce am scris textul, în miez de noapte, ca să nu-l uit, același gând a zburat la doamna Daniela Luminița T. Doream o confirmare literară. Dragele moșului, deși vă despart o infinitate de lucruri ca preocupări, amândouă sunteți adorabile, nu doar pentru exuberanța tinereții, ci pentru profunzimea trăirilor voastre. Vă mulțumesc pentrucă ați acceptat să dialogați cu mine și pentrucă existați.