[să te poți trezi cu ambele mâini ca și cum
nu ți le-ai fi pierdut niciodată
cu aceeași fântână în suflet
să umpli golul cu amprentele proprii
semnul frumuseții personale în
amalgamul de univesuri depersonaliza(n)te]

am
o masă
45 de minute mai ales
dreapta unindu-mă verde cu
sfera ce cade ficțional ca să crească

am
atâtea litere
aceste infinite lumi posibile
atâta libertate

aleg
visul
cu nimic mai prejos decât cealaltă realitate în care
alb-negru capricios sepia decolorat estompat așez
acte în sertar
rufe la uscat...

desigur
nu am
cum să dau greș
port
un Dumnezeu invizibil atât de concret în
acoperișul sufletului

pe o plajă nedescoperită încă simt cum
ceva se desface
foarte probabil
mă nasc