după ce am clădit o casa să fie umbrită ne-am zis
și-am plantat pomi de jurîmpreur
cum ploaia venea când și când am săpat o fântână
și curtea s-a umplut de iarbă, copacii de roade
urma pașilor înflorea pe cărări sub lilieci
chiar schiopătam un pic să nu strivim sărutul florilor căzute

păstrăm încă parfumul în micile fiole
dragostea îndelung răbdătoare se lipise de sâmburi
se lipise de oase și creștea și creștea o dată cu noi
răsădisem măslinul și rodiul împlinită să fie grădina ne-am spus

deseori înnoptam la izvor și setea sporea
de fapt rămăsese iubire picături se cereau împărțite
așa începea așteptarea până dincolo de apusuri
ne pierdeam unul celuilalt brațele lunecând în găvanele zării
roua cerului revărsa din amfore vechi
și nevoia de vase sporea

noi cu inimi în palme, cu izvoare în piepturi, cu stele-n priviri
sub tâmple aripe bătând în răscruci așteptam …nevăzutul
cum copacul așteaptă privighetori printre ramuri să-i cânte
sau soarele tandru să-l mute cu umbra aproape de flori
cum păsărea mamă un pui să ciocnească în coaja de ou
sau pământul fierbinte o ploaie în spasme să-i stingă din pulberi
așa așteptam la izvor …statornici

ca și cum am fi fost ultimii pământeni însetați
să primim și să dăm celorlalti picături de iubire
și-nsetații veneau și plecau molipsiți cu izvoare în piepturi
cu stele-n priviri, sub tâmple aripe, în palme cu inimi bătând
dornici să-și înmulțească avutul altora dăruind

recompun anotimpul și muzica lui
amintiri își păstrează conturul și albul intact
de la stânga la dreapta tăceri arhivate
în cartea durată de noi sunt icoane, biserici
sunt lazări, ioane, marii și ploi dătătoare de viață

țesem timpului pânza prin ochiuri de clipe sămânța străveche urzim
așteptând o mână să scrie prologul, să pună coperta și numele noastre
în cartea iubirii.