Mă legăn în scântei
în sus și-n jos
ca o barcă pe un întins întuneric
Îmi scriu ultima tristețe, îi dau drumul
După noroc, apare luna

***

Cineva îți spune te iubesc
dar îți servește inima la desert în fiecare dimineață
se gândește la sexul cu tine ca la peștera lui Aladin
te vrea pentru jumătate de oră

***

oamenii sunt impermeabili ca niște umbrele
se apără de sângele care se scurge mârșav din farfurie
ca de o ploaie nedorită
hai să ne întâlnim la hotel
la o eventuală apocalipsă voi muri prima.