Am venit acasă de parcă aș fi cărat după mine
o mie de poveri
Nu am vrut decât să uit, să sclipesc
În loc de asta m-ai forțat să mă uit în oglindă
Un bărbat nu face asta, un bărbat care mă vrea
îmi vrea trupul meu de jucărie tragică
Nu se mai uită în umplutura aceea de câlți
bântuită de viermi
Ia tot ce e de luat, dar nimicul nu poți să-l iei
suferința nu poți s-o anulezi
Dincolo de asta, sufletul meu nu poate vorbi
și dacă mă cauți și dacă nu
viața-i aceeași.