ies din pământ viermi grași
se târăsc pe lângă ziduri
bătrânii spun că așa ceva
nu au mai văzut
dacă
neobservându-i
îi calci
nu-i poți strivi
sunt cauciucați
nu fac niciun rău
se târăsc și apoi dintr-odată
dispar
dimineața vezi doar dâre groase
aluziv colorate
un graffiti palid și straniu
dacă ai curajul să-i iei în palmă
îți lasă senzația că îți intră în piele
deși lunecă
și îi scapi pe jos
gândeam că n-or fi de pe aici
or fi fost aduși de meteoriți
sau cu ploaia de săptămâna trecută
când tunetul se auzea mai tare în casă
decât afară
iar apa țâșnea din acoperiș spre cer
casa părea că se scutură
ca un câine ieșit din piscină
copilul de șapte ani
de alături
venit în vacanță
îmi șoptește
privindu-i cu întreaga lui ființă
nu sunt viermi
aceștia sunt oamenii rămași mici
cum adică
păi copiii vor să crească dar unii oameni
nu
și atunci ei se transformă așa
tata spunea că doar aceștia candidează
unde
ce știu eu
ce este tatăl tău
e tatăl meu
ce să fie altceva
și ce mai spunea tatăl tău
că atunci când dormim
moartea ne miroase
dacă nu suntem transpirați
ne transformă de vii
și tu crezi
tata spune
eu îl cred
nu-ți fie teamă
văd că tu ai crescut deja
deși ți-e tare teamă de viermi
se vede
mie nu fiindcă
voi crește mai mare decât tata
dar unde este tatăl tău
nu l-am văzut cu voi
este acolo
uite
lângă steaua
vai
îmi pare rău
de ce
nu a murit
este astronaut
dar de ce ți-e frică de viermi
și de ce nu ești transpirat
noaptea așa trebuie
du-te puștiule
te cheamă mama ta
uite
seamănă leit
mama mea

mamă
ma...