un glonț
își află libertatea ricoșând sau nimerind ținta?

lâna cui toarce fusul orar
între aici și un posibil acolo
când biata mea alcătuire sporește
iar hainele timpului sunt tot mai înnoite?

e război
între aici și un posibil acolo
umbra
supusă
mă cară în cârcă aproape rănit –
îi cer un chibrit s-aprind o țigară
îmi dă
și fumul mă răsfiră aiurea
în sus

gândul se-ncâlcește pe trasee
ca un glonț
în lâna toarsă pe-ndelete
între aici și un posibil acolo

mâinile tund fără-ncetare
oi buimace – speranțele

și țigara se termină până să știu
dacă ținta sunt eu
sau sunt arma

sporirea o cântărește
croitorul de lux al acestui timp
când umbra mă leapădă

mâinile mele
tunse
pasc litere veștejite
pe-acestă câmpie albă și
libertatea stă
în încordarea trăgătorului care
cine-i?