În săbii să ne tăiem sau în ciorapi să ne mirosim?, mârâi zmeul cu un ochi înroșit de ulcior și cu celălalt atacat de conjunctivită.
Făt Frumos privi în jos, văzu că șosetele sale respirau în voie aerul proaspăt prin găurile adidașilor vechi, și oftă trist.
În săbii zmeule, răspunse el, muncindu-se să aibă o înfățișare cât mai demnă și fioroasă totodată.
În timp ce eroii își pregătesc armele albe pentru duel, o anume făptură suavă pe nume Iliana Cu-Osânzeana apare în scenă, recitând cu un glas stentoral:
Eu te spun/ C-ai mâncat săpun/ De la noi din beci/ Cu trei lei cinzeci.
Zmeul se întoarce nervos și o admonestează:
Ce, ai chiloți de tablă?! Ia umblă să te-aud.
Delicata făptură oftează cu un șuierat specific celor care consumă zilnic tutun prost. Iese din scenă declamând: Chițigaie, gaie/ laptele de oaie/ nu se face-n baie...
Făt Frumos își măsoară rivalul și spune:
Bătrâne, eu mă gândesc să-ți las femeia dacă plătești bine...
Zmeul, iritat, îi răspunde:
O mie de bășini primești? Să nu-mi spui cât de darnic ești!
Făt Frumos se întoarce pe călcâie, încalecă pe bicicleta Pegas fluierând trandafir de la moldova și pleacă.
Zmeul oftează și el privind lung în urma viteazului, apoi deschide radioul și ascultă eroi au fost, eroi sunt încă.

Happy end: După douăzeci de ani, zmeul moare de bătrânețe, Iliana îl plânge, apoi, din banii moșteniți, își face liposucțiune, transplant de măduvă și de rinichi, după care fondează o societate de caritate pentru orfanii nevinovați ai zmeilor și moare fericită. Făt Frumos se căsătorește cu altă văduvă bogată și adoptă cinci copii de zmeu. Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare.