poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-01-20 | |
Am rămas cu adevărat singur dar dragostea mă protejează. A cunoscut ani de zile încrîncenarea, tristețea și frumusețea, încercănarea, ea știe ce-i durere, ce-i orgasm, ea știe să mă apere. Voi care ați cunoscut iubirea și suferința, bucuria și dansul pe morminte, incendii și inundații, febră și lacrimi, voi știți despre ce vă vorbesc.
Noi nu avem limite, nu suntem dependenți. Eu scriu despre viață dar tu știi, draga mea, că port în mine rodul dragostei dintre viață și moarte. Știi că moartea e cea mai mare iubire din cîte au existat vreodată, cu dragostea asta ne iubim toți, pînă cînd vom fi, într-un final, împreună. Mai e și focul din sobă, pe care îl văd seară de seară prin fereastra ușor murdară de fum. Cîte au ars acolo fără ca eu, fără ca tu să simțim, cîte nu s-au consumat acolo fără să știm! Focul mă are în paza lui, ca el ard și eu, protejez dragostea. Acolo unde limbile focului nu reușesc spăla inima spațiului cu lumina lor roșietică, așteaptă întunericul. Tot acel întuneric pîndește în spatele cărților din bibliotecă, așteaptă să învăluie de după perdea întreaga cameră în timp ce soba geme de cîteva ori apoi cade într-un somn adînc și fără vise, ca al meu. E aici tot acest întuneric, ca un organism extraterestru îmi intră în gură, pătrunde în mine, îmi învăluie locul cel mai cald și mi-l ascunde ca o mamă disperată care-și apără copilul de vulturi negri cu propriul trup. Mai e aici și răbdarea, crîncena stare cînd strîng pumnii pînă trosnesc așteptînd grifonul albastru al nepăsării să rupă spinarea salamandrei uriașe a suferinței. Aș opri imediat lupta asta dacă dragostea n-ar pulsa pe gîtul meu, odată cu amintirea mîinilor tale încleștate pe el a moarte. Sunt aici, înconjurat de toată această dragoste pe care n-o poți vedea, n-o poți percepe. Dar voi, toți cei care ați trecut prin succesiunea aia ciudată de ură și împăcare, de cîini și răni, de deznădejde și sinucidere, de apă și fierbere, voi toți înțelegeți asta. Să nu mă acuzi niciodată că nu sunt pregătit. Uite dragostea mea cum zboară ca înghețul, păstrează totul intact pentru tine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate