sunt zile ce vin ca o noapte
în care bătrâna de la etajul II aruncă pe geam
urina bărbatului bolnav de demență senilă
aerul devin usturător
ca un burete muiat în oțet
înjuri de toți sfinții
mama îți spune să ai milă
că nu așa te-a crescut
că niciodată nu știi ce se alege din oameni
că într-o zi altcineva ar putea să-ți arunce urina de la etaj
aerul să devină usturător
ca un burete muiat în vin oțetit
fiul altei mame va înjura de toți sfinții
și-atunci îți vei dori milă
tu o întrebi
dacă pui semnul egal
între iertare și milă
oare asta te face mai om?

am început să-mi vorbesc la persoana a doua
e o tactică simplă să rămân în viață
să dau de știre altora că exist
ca atunci când mergi printr-o pădure necunoscută
și faci zgomot să dai de știre sălbăticiunilor că exiști
încerc să-mi aduc aminte oameni și locuri
dar nu mai am decât chipuri neclare și furnicături
mă simt tot mai des un martor profesionist la propria existență
trăiesc tot mai des reconstituiri în care spun cu jumătate de gură
da
parcă așa a fost

sunt nopți care vin
ca niște zile în care-mi tocesc nervii cu norme metodologice
care reglementează identitatea și domiciliul
nu mi-e rușine s-o spun
mă așez în genunchi și întreb
doamne ce vrei de la mine
doamne pentru ce m-ai făcut
dă un semn cât de mic să știu
încotro s-o apuc

și-un semn cât de mic uneori poate fi
un post obscur de asistent la evidența persoanelor
în fond la asta mă pricep cel mai bine
celor ce au catadicsit să treacă prin mine
le-am făcut poze le-am cerut specimene de semnături să nu-i uit
le-am ținut apoi evidența și-atât
n-am vrut să știu cine sunt ei cu adevărat
să nu ajung să aflu ce nu sunt eu

n-am să înțeleg niciodată dorința cretină a unor mame
de a vorbi furibund despre ce au ajuns fiii altor mame
de parcă ar vrea să te îngroape înainte de vreme
deși când te-au născut te-au născut doar cu gândul
să aibă pe cineva să le-ngroape
la fel n-am să înțeleg de ce dorim altora țărână ușoară
dacă n-am fost acolo n-am de unde să știu cât e de grea
poate-i ușoară ca prima brumă
și-atunci ca un bun creștin de ce să nu doresc altuia
ceea ce mi-aș dori mie

uneori îmi vine să cred
că viața ni-i dată ca învățătură de minte
că viața e iadul în care ajung
cei ce râvnesc la moartea aproapelui
așa cum un viu tânjește după femeia altuia
și mai viu