de ce m-aș feri de cel poticnit în vorbire care
jenat mărturisește că "nu-și găsește cuvântul"
cred și în sinceritatea celui mut de uimire care
stingherit dă din umeri și-mi spune că "n-are cuvinte"
ce mult aș vrea prieten să-l am pe cel care
chezășie punându-și cuvântul e-n stare să treacă
prin foc și prin apă...
față de cel ce-l aud categoric zicând "într-un cuvânt"
rămân circumspect până-i văd înclinarea balanței
cu respect mă înclin în fața îngăduitorului cu
primitivismul gândirii mele ce încă spre luminare
insistă "cu alte cuvinte"

lumi fascinante dicționarele sunt și frâu la-ngâmfare
îți spun vezi cât de în urmă ești până departe
ce hrană și cu câtă lăcomie din ea mă-nfruptam
doar ca să fie momeala mai bună în anii cei repezi...
întreabă-mă câte cuvinte mai am și-ți voi răspunde
doar trei mamă om moarte două certitudini și-un semn de-ntrebare
știu îmi vei spune că "la început era cuvântul și cuvântul
era cu dumnezeu și dumnezeu era cuvântul" și trup
el s-a făcut să moară și să invie...ș.a.m.d. și eu
îți voi spune că ai dreptate doar că el s-a înălțat
una cu tatăl în duh să se facă și pe noi ne-a lăsat
să ne amăgim și să ne mâncăm unii pe alții cu guri
pline de vorbe de-aceea la binețea de azi ți-am
răspuns trist dar cu convingere "adevărat că s-a înălțat"