să mai pășim măcar din când
în când pe vârfuri sunt șubrezite
căile de gând nu c-am muri de
necuvânt dar și-o luxație-i
de-ajuns că doare oare de ce
cu-atâta-nverșunare ne cadențăm
călcatul în picioare pe-atât
de bune dar fragile punți strategii
știu în deplasare trecând pe ele
ritmul rup că rezonanța e
devastatoare

hai să-ncercăm pe vârfuri
și să fim cu minți