poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1479 .



moartă
personale [ ]
exact astfel---

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [crepuscul ]

2014-02-09  |     | 



ca o lumină, pe resort,
alunecă deja în canal.
satisfăcut, întunericul,
geme fără a sa voie
despre pârnaie, iar lumina ...
o măsoară tot mai gol.
cine mai are gânduri mari?

pentru cele rămase,
în jur, încet,
cerul devine un om paranoid,
dar șters, ce nu se mai căiește
când privește o corcitură
încolăcindu-se pe-o palmă
a țărânei nebuloase.

nu mai observ dantela
de pe membrele înnămolite
iar pantofii, îi și cred deja
alunecați spre pierzanie
un timp, în coline.

natură, m-ai impresionat!
până la osul cel murind
când am simțit o coridă întreagă,
de vampiri, peste urechea mea
ce par zâne topitoare, disperat țiuind,
și m-am simțit deshidratat,
lipsit din orice poveste,
cu o necuvântată osândă
de când fantezia digerând, a tăunilor
insista să mă inunde până la luetă.
nu-mi mai cere atâta aer, Univers!
căci mai vreau să rămân cu ochii deschiși
netremurați, lipsiți de tortură
până intru în pânza Voastră ca o nalbă.

parcă vor să mă tragă de ea,
biata piele din miezul cavității,
cerul trăiește o chemare prelungită
resortul trage în jos, pe schelă
una ce i se rup oasele,
iar lumina - spiritul, piere de cuvinte.

aud cum câtorva,
li se nasc sila despre lumea interioară
ce-am creat-o în pubertate ...
planetele decurg frugal și puroind pe contururi,
iarba din nu-mi mai amintesc care anotimp
mă secționează pe spate
și simt cum letargic, acid cară
în piuneze folosite pe-alți oameni...
de parcă nu i-am cântat astăzi pământului,
în grădină.
nu mai am teritoriu, acum parcă-s pe stânci
departe de mansardă, de deal
de floare și sulul acela, plin, de ață, rar ...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!