nu țin minte să fi lovit un înger
cu palma nici cu degetele prea tare
să-l fi atins și-atunci de ce
se-nchircesc și nu-mi este permis
să scriu despre tine că te-am
mâncat din priviri pe ascuns că
n-am fost destul de nebun de tine
să-ți spun și mi-am făcut proces de
conștiință că-i hâr că e mâr ca și
cum n-ar fi fost cu putință să
fiu eu cel pe care-l duci de braț
și-i râzi în obraz cu gropiță
ce ciudă hulită să-mi fie atunci
încercarea de-a mai privi peste
drum mi-am zis evitându-te zile
la rând te caut te caut ai
plecat unde de ce până când...