e o copilă înăuntrul meu
fără să știe
aruncă zaruri de sticlă
se miră apoi când vede cioburi


e o femeie înăuntrul meu
nu se mai joacă demult
se gândește la iubire
ca la o fugă de cai sălbatici
inima flacără într-o pădure de vreascuri
apoi încet
încălțată cu cizmele negre ale destinului
dansează un flamenco albastru


e o bătrână înăuntrul meu
își aduce aminte
cum îi mângâiai ochii triști
cum zarurile de sticlă s-au spart
de ușa rămasă închisă