eu cred că nici pe timpul lemurienilor
nu existau atâtea lichele
și barbaria avea un chip mai uman
înainte de a muri îți mai puteai lua bun rămas
de la cei dragi sau de la puținele rude
care să-ți tocmească bocitoarele să strige
cu disperare să te-ntorci din morți
ca și când niciodată nu te-ai fi simțit stingher
numai proștii nu se simt intruși în această lume
a spus marin preda
la zenit se zărește o fată îmbrăcată în ie albă de in
o cheamă lili și are doisprezece ani
este brunetă cu ochii verzi-albăstrui
singura fată din sat care știe
să păzească gâștele mai bine decât mine
și decât plozii descălecați de pe calul bălan
astfel încât să se alinieze toate dealurile și munții
iar peste șesuri să se construiască
o țară de tuneluri fără lumini orbitoare
după o singură dorință arzătoare
,,n-am venit ca să gândim /
am venit ca să muncim’’
la întrebarea tovarășului brigadier
,,tu al cui ești, mă? ’’,,-al preotului’’
,,-și de ce-ai fost exmatriculat?’’
,,-pentru că absolvisem trei facultăți’’
clipa e măreață ca un film de fellini
durerea curge din lopeți și târnăcoape
eu mă număr printre aceia cărora le-a fost dat
să vadă toate filmele din românia socialistă
până la filmul blocada când toți spectatorii și-au dat seama
că scrisul din film atârnă de capul fiecăruia
ca o paranteză fericită a unei vieți trucate
de aceea scrisul din film nu se mai vedea niciodată
lumea râdea în hohote și uneori chiar aplauda
în hohotele lumii am înconjurat pământul de câteva mii de ori
nici fellini n-a bobinat atâtea filme
cum am făcut-o eu pentru lili
de striga tot satul la mine
,,schimbă bobina /că acum se răstoarnă cu mașina’’
în rumoarea generală însuși fellini ieșea din ecranul sătesc
,,dă filmul mai încet pentru ca
dragostea să fie mai lungă decât viața’’
nu știu dacă fellini nu se îndrăgostise de lili
mult mai deșteaptă și mai frumoasă
decât eroinele din filmele capitaliste
despre lili mai știu că a murit când să-și nască
primul copil din românia socialistă