poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-16 | | întotdeauna faptele omului melancolic poleiesc cu argint singurătatea întotdeauna înscenările omului-paranoia m-au făcut să pot contempla cu mai multă atenție lumea dinăutrul eului meu topit ca un dans de păpuși de ceară pe trupul încrâncenat al iluzionistului așezat melancolic împotriva luminii crezând că i se opune frângând-o dansând în volute largi tot mai largi și albe chiar dacă aparent o lumină roșie i s-a prelins pe fața vineție și a curs pe patul de lemn împodobit cu blănuri de urs o altă primăvară timpurie crește pe sub dinții de lapte și mușcă din mine tot ceea ce rămâne este lumina crescută mai înaltă decât mine și decât viața alor mei de aceea eu cred că viața schopenhaueriană a lui mihai eminescu nu este voință de a trăi și eu cred că nu se poate povesti fără a umple un milion de pagini cu un milion de înscenări mai credibile sau mai puțin demne de a fi luate în seamă adevărul fiind întotdeauna sferic despicat cu un cuțit de argint ultima înscenare a fost când iluzionistul a vrut să moară lăsându-mi ca moștenire mie lumea ca un coș de gunoi și toate trucurile în care s-o ascund de frica sinelui desăvârșit nu mi-a fost teamă decât de ce-mi va spune mie cel care va veni după mine pe care aș fi vrut să-l cresc și să-l pot dărui poporului meu de semizei ai bunăstării ieșit în zi de sărbătoare la iarbă verde de la o vreme în fiecare zi neamul preafericiților petrece numai în țara umbroasă a aducerilor aminte și construiește locașuri pentru oameni neobișnuiți ce vor juca volei pe plajă cu ștrengari de vârsta ta pe care altcineva i-a pus să păzească sfârșitul lumii ca la revoluție însă nu va mai fi nicio revoluție pentru că nici nu a fost vreodată stau pierdut printre cochilii și vise rămase tefere imaginez o nouă revoluție nu am altceva mai bun de făcut decât să văd cum pământul de semizei clandestini își ridică moluștele și eu îmbătrânesc cu un miliard de ani pregătindu-mi următoarea moarte următoarea înscenare aflată dincolo de slash
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate