peisaj dezolant, luni dimineața, peste tot ceasuri cu limbile atârnând
și dacă nu aș fi treaz aș crede că-n visele mele s-a strecurat o epidemie temporală
ce afecteaza toate limbile-n mișcare.
din păcate nu visez
iar ceasurile zac anemice, neputând să-și manifeste poftele
nesățioase cronofage mereu gata să-și termine porția
zilnică…

***

m-am săturat să mi se tot sugereze cât, cum și de ce “m-am săturat”
e unul din puținele lucruri pe care le știu că suferă de o carență cronică
lipsa stării de normalitate duce la îmbolnăviri grave ce pot merge
de la refuzul incipient până la cel total, din care nu mai are nimeni de câștigat
m-am săturat de cai verzi pe pereți și de toate stelele inutile
în jurul cărora nu gravitează nici măcar o idee
speranțele se-ndreaptă cu viteza luminii către Paștele Cailor
și parcă nici păpădiile nu-și mai lasă mijitul puf
să se ia la-ntrecere cu buburuzele
câteodata mă și mir
că semaforul mai funcționează-n toate culorile
și nu se aruncă-n intersecție strigând “m-am săturat”
sau poate că suntem prea orbi
în ireala noastră lume
interconectată
dar fără contacte marcante
politically correct