dicționarele din raft îmi rîd în nas
te crezi deștept
cît timp ți-a mai rămas
te dai rotund
rotundul tău e punct
și punctul tău e-un electron
atît
de hidrogen
telur
uraniu
ești doar un ghem de întrebări
exuberant increzător și straniu

blestemul de a fi ți-a dat o șansă
la loteria existenței
nimicurile te-mpresoară
și tu le pui ca gir al vieții
de știi
ar trebui să taci
dar te exprimi
înseamnă că nu știi
se zvîrcolesc în tine-atîți copii
cu întrebări
că nici nu știi ce faci

hai
ieși în lume-n pielea goală
și ipocriților le spune
ăsta sînt
cu var nestins vor arunca în tine...
dar am făcut-o
cine sînt

o gașcă de amibe cu tichie
întregul trofic lanț îl descompun
crezîndu-se-nflorite giosperme
și-mi spun că-s pulbere și scrum
mai mult
sînt ne-nsemnatul fum
ieșit din putrescide resturi
la nas cu mască și ascunse gesturi
m-ar expulza și nu au cum
mă învelesc ca pe un avorton
cu scutece de nepăsare...
momeală faceți-mă pentru somn
le spun
pescari de trei parale

sînteți atît de buni precum e mierea
prelinsă pe știubei putregăit
dar limba aspră a uitării
o să vă lingă
eu rămîn ce sînt
un embion matur ce bate-n coaja
prea tare înspre infinit...