desculți prin colbul drumului de stele
puberi cu coșuri și cu vise
pe o lăută-a-nchipuirii
eu sol diez tu si bemol
alături două corzi întinse

neștiutori că-n lume-s rele
țâncăi cu aripi larg deschise
zburăticiți în nemurire
gustam cu buzele-n tremol
cuvintele-n sărut închise
..................................
de azi ni-i pasul mai domol
tot mai ieșim
cât vrerile-s permise
așa
în văzul tuturor
doi tineri bătrânei cu tâmple ninse
ce-au fost cândva nemuritori
încă bolnavi de doruri și de vise...